Femeia care nu a uitat să nască. Mamă la 54 de ani!







Când am vazut-o prima dată i-am spus că este încă tânără. Am găsit în ea răbdarea unei mame care a împlinit 54 de primăveri, dornică de răzbunarea pe anii pierduți în care ar fi putut să aibă mai mulți copii. M-a uimit! Ea este femeia care nu a uitat să nască, iar Wissia Deniz Georgya este pruncul de șase luni adus pe lume prin fertilizare în vitro.  O minune născută dintr-o mie de visuri și trăiri motivate de un singur gând. Acela de a fi mamă!

Wissia este un nume germanic și înseamnă “ cea care se protejează, îmi spune Despina Oana Sofronie, mama acestei fetițe care a primit la naștere trei nume: Wissia Deniz Georgya. Un copil frumos, apărut pe lume pentru a atribui un rol de mamă unei femei ce și-a dorit să îl aibă cu orice preț. Pregătirile au fost intense.  

Este clar, feminitatea urbană contemporană e mult diferită de cea pe care o cunoșteau mămicile noastre. Azi, nașterea prin fertilizare în vitro este un adevărat succes, pentru că prin această metodă vin pe lume copii la fel de sănătoși ca cei născuți pe cale naturală.




La 54 de ani, Despina Sofronie a plătit 5.300 de euro, dintre care 700 avans pentru doctor, într-o clinică din Bulgaria, pentru fertilizare în vitro. Fetița ei s-a născut prematur, la doar 32 de săptămâni, iar cel care a asistat-o la naștere a fost Nicolae Gica, medic la spitalul Filantropia.

Doamna a devenit pacienta mea în trimestrul doi de sarcină, adresându-se Spitalului Filantropia datorită sarcinii cu risc obstetrical crescut. Încă din trimestrul doi, au apărut complicațiile. Fătul prezenta o restricție de creștere intrauterină. La analizele ulterioare am diagnosticat-o pe pacientă cu diabet gestațional, iar la 30 de saptămâni de sarcină a dezvoltat si hipertensiune indusă de sarcină. Aceste două afecțiuni complică sarcina și pot avea efecte nefavorabile asupra mamei și a fătului. Cu o săptămână înainte de naștere, pacienta prezenta tesiune arterială mare, de pană la 180/120 mmHg, care nu se corecta sub tratament antihipertensiv. A apărut și suferința fetală, lucru care a impus o urmărire atentă ecografică și cardiotocografică a fătului. La 32 de săptămâni de sarcină fătul avea deja o suferință fetală importantă, greutatea fetală era mai mică cu trei săptămâni ca și consecință a complicațiilor diabetului și hipertensiunii în sarcină. La 32 de săptămâni am decis nașterea de urgență, impusă de statusul fetal incert, ca urmare a sindromului de preeclampsie și a suferinței fetale asociate. În această situație, sarcina se putea opri din evoluție în orice moment, de aceea chiar înainte de naștere pacienta a fost monitorizată cardiotocografic continuu în sala de nașteri. Intervenția a fost realizată la timp și am extras prin operație cezariană un făt feminim de 1300 de grame. După naștere, fătul a fost internat in secția de Terapie Intensivă a spitalului Filantropia unde a primit îngrijiri neonatale, având în vedere prematuritatea și greutatea mică la naștere. Lucrurile au decurs normal, iar mama s-a refăcut rapid. Copilul a avut o evoluție bună, fără să dezvolte complicații majore. Pentru că a primit îngrijiri în maternitatea noastră,  șansele copilului de a trăi au fost mari. Fetița avea avea o stare gravă, iar aparatura performantă și personalul înalt specializat sunt decisive pentru copii născuți prematur, spune medicul Nicole Gica.

Într-o clinică din Spania mi s-a spus că la această vârstă ar trebui să fiu  bunică, iar în Cipru voiau să îmi facă întâi liposucție pentru că mă vedeau prea grasă”


Pentru Despina Sofronie, drumul parcurs pentru a deveni mamă nu a fost deloc ușor. M-am documentat timp de doi ani. Am sunat la foarte multe clinici din străinătate. În Spania mi s-a spus că la această vârstă ar trebui să fiu bunică, iar la o altă clinică din Cipru voiau să îmi facă întâi liposucție. Am încercat și în Mexic, iar răspunsul lor a fost o adresă către o cutie poștală unde trebuia să trimit 1.800 de dolari. În Ucraina m-ar fi costat 8.400 de dolari, cu 1.000 de dolari avans pentru medic”, spune Despina Sofronie.

„M-am oprit la o clinică din Bulgaria. Nu avem voie să cunoaștem donatorul, însă pe fișă scria că tatăl este antrenor de fotbal și iubește muzica simfonică”

După doi ani de zile de căutări intense pe internet și comunicare cu diferite clinici internaționale, viitoarea mamă a ajuns la o clinică din Bulgaria. Aici a găsit exact ceea ce trebuia. Copilul se va naște cu ochi albaștri, așa cum și-a dorit mama ei...

Mi s-a dat tratamentul hormonal cu estrogen și  progesteron: Trisequens , Estrofem si Utrogestan. Menționez că în România nu există medicamentul Trisenquens, l-am cumpărat din Bulgaria, iar ei mi l-au trimis de acolo, prin DHL, când am avut nevoie. După două luni am trimis clinicii ecografia cu endometru și s-a luat decizia. Eram aptă să devin mamă. S-a găsit donoarea, dar nu s-a obținut numărul de ovocite necesare pentru a câștiga embrioni sănătoși. Am repetat tratamentul și s-a găsit o altă donoare compatibilă în doar zece zile. La această clinică din Bulgaria există o coordonatoare responsabilă care caută donori controlați medical. De aceea, totul s-a întâmplat foarte repede. Embrionii au fost vitrificați până am ajuns în Bulgaria. Mi s-a atras atenția că șansele de a rămâne însărcinată pot scădea cu 10% pentru că acești embrioni au fost vitrificați... 
Imediat ce am ajuns în Bulgaria mi s-au transferat doi embrioni pentru că mi-am dorit să am gemeni. Din păcate, unul l-am pierdut la opt săptămâni.

Pe muzica lui Dvořák, simfonia 9, numită Vltava” am conceput-o pe Wissia Denis Georgya... Relaxare timp de două zile. Întoarcere la București, apoi, după două săptămâni am trimis clinicii din Bulgaria testul de sarcină. Mi s-a confirmat că voi fi mamă. Clinica mi-a trimis prin poștă medicamentația de care aveam nevoie. Am fost foarte mulțumită! Pregătirea psihologică primită m-a ajutat enorm, iar acest lucru contează foarte mult! Nu avem voie să cunoaștem donatorul, însă pe fișă scria că tatăl este antrenor de fotbal, are ochi albaștri, nu bea, nu fumează, iubește muzica simfonică. Perfect.




“Copilul meu poate fi verde sau orice altă culoare, numai negru nu, căci ar fi fost greu de explicat!”

Dorința Despinei de a fi mama unui copil la 54 de ani a fost mare. Atât de mare încât a izbutit în cele din urmă să își împlinească un vis care a făcut ca ochii ei să strălucească ca la 20 de ani! Este plină de viață, iar bucuria aceasta a întinerit-o! Singurul meu regret este că nu am făcut copii mai devreme. Dar ea mi-a adus bucurie, mă simt plină de viață, mă simt plină de energie. Copilul meu ar fi putut fi verde sau orice culoare, numai negru nu, căci ar fi fost greu de explicat... O iubesc mai mult decât orice pe lume și sper să trăiesc măcar până va împlini 18 ani”, spune Despina Sofronia.





„Doctorul Nicolae Gica de la spitalul Filantropia mi-a fost ajutor de nădejde! Contează încrederea pe care i-o acorzi medicului!”

A lăudat medicul cu care a născut prin cezariană. A știut că Nicolae Gica, obstretician la spitalul Filantropia, o va ajuta să ducă la bun sfârșit ceea ce ea a clădit cu atât de multă voință. Încrederea în medicul care te asistă la naștere trebuie să fie imensă. Astfel îți va fi și el, la rândul lui, de ajutor! Am comunicat perfect. Doctorul a știut că trebuie să salveze un prematur, iar fiecare pas trebuia urmat cu atenție. Am semnat tot înainte de a naște. Am făcut doar restricție despre confidențialitatea bebelușului. Mi-a fost teamă mai mult de cezariană decât de prematuritatea fetiței mele. Apoi, după naștere, am văzut cum pruncul meu evolua spre bine. Îi mulțumesc enorm domnului Dr. Gica Nicolae pentru că a salvat viața copilului meu. Fără intervenția sa la timp,  aș fi purtat în mine, fără să știu, un copil mort.







Comentarii