Adrian Oianu: “Mi-ar trebui şapte vieţi să consum toate resursele de inspiraţie pe care le am, aici, în România”




Cum a reuşit Adrian Oianu să fie remarcat, care este traiectoria succesului unui designer preocupat de valorile tradiţionale? Un designer atras de frumuseţile Bucovinei, ale Olteniei, căruia îi mai trebuie încă şapte vieţi să consume toate resursele de inspiraţie pe care le are. De unde succesul? Cine sunt femeile care cumpără designul lui Adrin Oianu şi care sunt locurile care îl inspiră cel mai mult în munca sa?

Povestea aceasta cu succesul este ceva foarte vag pentru România. M-a întrebat un student, zilele trecute, cum pot vorbi în aceeaşi fraza de toleranţă, dragoste, încredere şi succes. Mi-a zis ca el înţelege prin succes – bani, faimă, să fii rece şi nepăsător, calculat sau cum ai spune pe româneţte – “sa calci pe cadavre” ca să ajungi unde vrei. Acesta este rezultatul societăţii de astăzi. Succesul nu poate fi un scop în sine. Nici banii. Succesul va fi o consecinţă a lucrului făcut bine, cu pasiune. Ajungi la succes dacă ai o stare de satisfacţie în urma muncii depuse. Apoi, revii la muncă şi iar ajungi la succes. Și tot aşa. Trebuie să fii tu mulţumit de ceea ce ţi-a ieşit. Din nou, succesul nu poate fi confundat cu faima artificială strict legată, într-un mod egocentric de propria ta persoană. Succesul nu înseamnă să apari în reviste şi la evenimente. Succes nu înseamnă să ai etichete şi amabalaje la 0 produs. Mă refer aici la industria noastră. Succesul te părăseşte foarte repede, daca te culci pe o ureche. Revenind la întrebarea ta – muncă, studiu, seriozitate, atenţie la detalii, precizie, pasiune, preocupare constantă, bună credinţă, respect pentru oamenii cu care lucrezi şi pentru clienţi.



"Avem o țară fascinantă, bogată și plină de povești"
Valorile tradiţionale stau la baza muncii mele şi m-au preocupat constant. Se poate vedea asta în cele peste 25 de colecţii lansate în ultimii şapte ani, de când am revenit în ţară. Nu pot să numesc o zonă anume. Sunt foarte dferite ca simbolistică şi concept. Am mers în Bucovina şi am rămas fascinat, apoi când am ajuns în Oltenia, mi-am zis că de fapt nu am văzut nimic în celelalte regiuni. Și tot aşa. Este o ţară fascinantă şi bogată şi frumoasă şi plină de poveşti, simbolistică, tradiţie, istorie. Mi-ar trebui şapte vieţi să consum toate resursele de inspiraţie pe care le am aici. Și cred că nici atunci nu aş termina."


Cine cumpără de la Adrian Oianu?
Femeile care cumpără designul meu au cel puţin un lucru în comun – sunt cultivate, indiferent de vârstă, profesie, experienţă de viaţă, etc.
Pe unde călătoreşte Adrian Oianu?
Nu călătoresc des şi atunci când o fac, muncesc şi în călătorii :))). Iau vacanţă foarte rar, pentru că nu am timp, muncim foarte mult şi ne plictisesc vancanţele neproductive. Nu spun că vacanţele sau călătoriile nu au rolul lor, însă nu sunt pentru mine.


Unde a studiat Adrian Oianu?
Am studiat design vestimentar în America. Am stat o perioadă în Los Angeles şi o altă bucată de timp la New York. Am apreciat foarte mult atenţia lor la detalii, profesionalismul de care dau dovadă şi tenacitatea cu care urmăresc obţinerea rezultatelor. Sau cum pot să ducă un lucru la capăt cât mai bine. Acolo am învăţat că munca nu este o corvoadă. Am întâlnit oameni pasionaţi până la Dumnezeu de ceea ce faceau, care puteau munci non stop şi erau incredibil de fericiţi. Există, evident şi o latură negativă – se concentrau foarte mult pe obţinerea rezultatelor în business, se concentrau foarte mult să facă bani şi atunci mai uitau să aiba grijă şi de suflet.
Eu sunt foarte curios de felul meu şi îmi place mult să explorez, să descopăr, să învăţ. Deci, trebuie să merg într-un oraş unde pot să văd expoziţii multe, muzee, să aibă istorie în spate, pe care o poţi descoperi. Nu îmi place să merg la plajă să mă bronzez, să stau pe un şezlong. Poate maxim o zi. După care, mă plictisesc îngrozitor şi mi se pare ca îmi pierd vremea.


Ce înseamnă eleganţa din punctual tău de vedere?
Eleganţa desăvârşită pentru mine, ca român şi creativ este portul tradiţional românesc. Iar aici o voi da exemplu pe Regina Maria, care a fost şi este în continuare în memoria noastră un exemplu de eleganţă desăvârşită. Ea a impus în înalta societate purtarea portului popular românesc, a iei, la diferite evenimente, în cercurile oamenilor foarte bogaţi. Arată impecabil.. Momentan este totul încă uşor haotic, dar pe drumul cel bun. Oamenii se deschid şi învaţă să îşi creeze un stil, să îşi redescopere rădăcinile, autenticitatea portului, a veşmintelor, care spun ceva despre ei. Aş vrea ca un stil românesc să fie uşor recognoscibil în orice ţară. Aşa cum poţi uşor recunoaşte o franţuzoaică, o italiancă, o suedeză sau japoneză, etc, la fel sper ca într-o zi să putem, prin veşminte, să spunem cu curaj mai multe despre identitatea noastră.












Comentarii