Copil
Copilăria are miros de săpun de lavandă și pâine uscată și compot de prune. Toamna era frumoasă atunci, este frumoasă și acum, cu gutui la geamul din bucătărie, cu așteptarea bradului pentru un Crăciun dulce și amar, pentru o viață cu biserici la care m-au trimis de mică pentru rugăciuni închinate cu mâini stângace în fața unor sutane negre prefăcute. Nu doar Crăciunul îmi amintește de copilăria mea, Nu mă scoate nimeni afară din ecuația copilăriei. Am cu mine și azi mirosul de gutuie coaptă și bucuriile aduse de copii când mă strigau din vale, în serile de octombrie cu ploi călduțe și cu mici raze de soare. Și-apoi, muzica din casa mea m-a făcut să-nvăț iubirea, chiar dacă nu am avut niciodată un pian. Azi, emoția se leagă de mine altfel, iar eu te las livid pentru altul. Mă pierdeam în muzică pe un scaun unde așezam cadouri pentru alții să simțim viața mai bine. Joc de seducție, jocuri copilăroase de oameni care se dau mari...
