Faleze între orașe uriașe
Visez case mari, cu geamuri înalte și terase aproape de cer. Țărmuri limpezi, vieți viitoare, eu, atemporală ca Sephora, mă plimb în rochii albe pe faleze între orașe uriașe. Ai o gropiță în obrazul drept și te crezi frumos. Știi că poți să umbli pe capul femeilor oricând. Frumusețea intră în eclipsă, te lasă, roagă-te pentru luciditate. Pe aia nu trebuie să o pierzi până la moarte. Mă visezi frumoasă, așa cum nu voi mai fi niciodată. Poate într-o altă viață la care visăm amândoi, pe faleze între orașe uriașe și țărmuri limpezi. Eu, atemporală ca Afrodita. Tu, între bucurie și rațiune, te gândești dacă merită să ai lângă tine o viață și-ncă o viață, o femeie frumoasă.
