Astâmpăr
Nu am nicio urmă pe corp după ce mâinile tale au devorat pentru un timp viața din mine Obrazul meu e vesel azi, ochiul meu privește cerul până dincolo de cer Lumea se vede vie, umerii mei stingheri atunci, acum sunt drepți Trăiesc patima în forma ei naturală, deloc brutală, în tăcere și astâmpăr Plouă Ploaia e curată, vremea e curată, sub norul în care oamenii se plimbă grav și grăbit printre tot felul de iubiri despre care știam că nu vor niciodată să moară Iubirea leagă oamenii între ei și spațiile între ele și tot ea dezleagă adevărul și fapta și gândul și strigătul Iubirea este pentru cei care... Pentru cei care sunt undeva, aproape de noi și respiră aerul de mare... Lumea Lumea mea a fost un om Trăiam intens cu viața și sufletul din el
