Să fii în lume
Azi, ușile lumii se deschid fals. Copil am fost până nu demult. Copilăria a ucis-o nerăbdarea, lipsa de curiozitate inocentă a celor din jurul meu, de elan, teama pe care o simt în jurul meu, neîmpărtășire de sentimente adânci, tăcere, timp care întotdeauna nu există, temeri de a fi altfel decât turma, oameni deveniți sentențioși după experiențe de viață după cum au văzut ei viața, inerție la cote maxime, oameni speriați de ce va fi și va veni. Modul în care luam cunoștință unii de alții, felul în care ne observam și ne simțeam unii pe alții era ca dintr-un alt univers. Unul în care aveam limite bune, în care ne știam gândurile, aplecam trupul și inima spre celălalt, eram atenți la celălalt... Să fiu azi în lume îmi cere un adevăr la care nu am acces.
