Dragă Seducătoare Intelectuală,
Există un moment în procesul de lucru care mă interesează mai mult decât obiectul finit. Momentul în care materialul încetează să se comporte previzibil, când un colț devine un umăr, când un pliu creează volum, când asimetria începe să pară inevitabilă. Colecția aceasta a fost construită prin re-iterație, drapaj, tensiune, accidente și reconstrucție. Nu prin schițarea unor haine finite de la început, ci urmărind formele în timp ce se formau. Pieselee au devenit arhitectura unor stări interioare. Armură moale. Creaturi pliabile. Structuri adaptabile, care se dezvăluie doar când vine momentul. Așa am văzut-o pe Carmina, chiar înainte să ne cunoaștem mai bine. Carmina a fost muza acestei colecții. A venit de două ori din Timișoara pentru ea, o dată pentru fitting, o dată pentru poze. La un moment dat i-am trimis câteva întrebări, iar răspunsul care m-a izbit cel mai tare a fost că i-ar fi plăcut să lucreze în serviciile de informații. M-a surprins pentru că, deși e ...
