Brânza franțuzească, o delicatesă pe care o am întotdeauna pe masă!
Este perfecta. Asta mi-am dorit să am în frigider
încă de când eram mica, numai că pe atunci mă imbuibam cu brânza pe care mi-o
servea bunica sau mama cu mămăligă și smântână.
Un aliment vechi pe pământ, căci unii istorici spun
că ar fi apărut acum mai bine de 2000 de ani, iar picturile murale stau
mărturie…
Branza a fost și va
rămâne alimentul pe care îl savurez oricând cu plăcere. Se spune că Zeus ar fi
fost hrănit cu brânză de capră, iar fabricarea brânzei de oaie în bazinul
mediteranean este o identitate a culturii acestei zone încă din cele mai vechi
timpuri. Marea Britanie are azi în jur de 700 de tipuri de brânză, Italia și
Franța au peste 400 de astfel de varietăți locale.
De asemenea, am
aflat că în Suedia se prepară brânza de elan, iar un kilogram poate ajunge la
1000 de dolari. Eu iubesc mai ales brânzeturile franțuzești. Da, pe cele urât
mirositoare, dar foarte gustoase.
Dacă ai drum prin
Franța și iubești la rândul tău aceste delicatese, îți las aici o listă cu
brânzeturile cele mai populare la ei în țară. Gustul e divin, cel puțin pentru
mine... Până la urmă Franța nu ar fi Franța fără brânzeturi...
Abbey Timadeuc, sau Hatch Timadeuc
Un fel de brânză
pasteurizată cu lapte de vacă, preparată de călugării de la mănăstirea Maicii
Domnului din Timadeuc. Istoria spune că prima dată a fost preparată în anul în
anul 1841. Rețeta nu este deloc simplă pentru că brânza aceasta se maturează
timp de două până la trei săptămâni. O găsiți și la Notre Dame.
Brânza L’Ami du Chambertin a fost creată în 1950 de Raymond Gaugry. Crusta este
spălată cu apă tescovină de Bourgogne (ceea ce rămâne după stoarcerea
fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr), timp de cel puțin
patru săptămâni. Pojghița de la suprafața acestei delicatese este păstrată apoi
printre cărămizi roșii. Este o brânză cremoasă, foarte fină, cu adevărat
savuroasă. Merge cu vin roșu...
Este din regiunea
Macon, aflată în sudul Burgundiei. O brânză de capră specială, care poate fi
consumată atât în formă proaspătă, cât și mult mai târziu, imediat dupa ce
mucegaiul iși face loc printre ea. Are forma unui cilindru conic susținut de o
mlădiță, o ramură mică dintr-un copac. Aspectul este alb și umed atunci când această
brânză este foarte proaspătă, iar atunci când se mai învechește aspectul ei devine
din ce în ce mai uscat, acoperit cu un albastru pestriț, o crustă naturală gri
și subțire din mucegai. Emană arome de alune de pădure, pentru că cei care o
fac au grijă să adauge în ea și aceste bunătăți.
Banon- brânza de capră din Provence
Pe partea muntelui
Lure, în inima zonei numită Giono, caprele profită de cele mai bune condiții de
pășunare, iar agricultorii și crescătorii pot oferi francezilor o varietate de
brânzeturi numite Banon. Zona lor este Provence.
Un caș moale,
foarte neted, foarte gustos, învelit în frunze de castan, legat cu fire de
rafie și ținut în loc ferit de soare. O
brânză pe care o numim cu devărat specialitate franțusează pentru că până să
fie servită a fost macerată în apă și băuturi spirtoase care i-au oferit
această unicitate. 10 zile stă în
borhot, apoi este înfășurată în fruze de castan uscate, de culoare cărămizie.
Se adaugă cimbru sau alte condimente ce-i vor da o savoare unică.
Langres a apărut în mijlocul secolului al- XVIII-lea, într-un
cântec compus dedominicanii din Langres. Un secol mai târziu, o carte
specializată în prelucrarea brânzei citează „brânza Langres“ este o minune! “ La momentul respectiv, producția sa este realizată în
principal de către agricultori, pentru
consumul de familie sau, ocazional, pe piața locală.
Treptat, această
brânză cucerește francezii, iar azi, brânza de Langres devine obiectul unui
comerț înfloritor. Supermarketurile din Paris o vând foarte bine. Această
brânză atât de specială este turnată și drenată în matrițe de argilă, numite de
francezi „fromottes“, obținându-se astfel forma caracteristică a brânzei
Langres. După ce este îndepărtată din matriță, această delicatesă este ținută
în cuști speciale din răchită pentru o aromă unică, de neegalat.
Comté fruité 24 mois, sau brânza cu fructe de iarnă și
vară
Se spune că un
tânăr cioban îndrăgostit de o ciobăniță a plecat după ea și a lăsat pâinea de
secară și brânza de oaie în peștera unde mânca. După ce a revenit la locul
unde-și lăsase mâncarea a găsit brânza acoperită cu mucegai verde-albastru.
Fiindu-i foame, a mâncat- o așa. Ei bine, iată cum s-a născut brânza Roquefort
dintr-o alchimie între ventilația naturală a unui beci, pâinea de secară și
brânza Lacaunes.
În secolul al -XV-lea,
regele Carol al- VI-lea decide să le acorde rezidenților de producție de brânză
pivnițe ce se vor tranforma în locuri speciale și protejate pentru prepararea
brânzei de Roquefort. Astăzi, această brânză are o recunoaștere europeană, iar
cine nu a gustat-o încă, e timpul să o facă.
Camembert-ul este o
brânză ca o pastă moale și cu o crustă de mucegai. Are forma rotundă, de
culoare albă și este preparată din lapte de vacă. Camembertul e considerat un
simbol al patrimoniului gastronomic și un stereotip național al Franței, așa
cum este bagheta de pâine. Vei întâlni această brânză în orice supermarket, iar
la noi o vei găsi la prețuri deloc mari.
Originară din satul
francez Camembert- Normandia, această delicatesă a apărut în peisaj pe la sfârșitul secolului al -XVIII-lea. Cea care
l-a creat a fost Marie Harel, o tărancă gospodină care a ascultat cu interes
sfaturile preotului de la ea din sat, venit din Meaux, unde se producea brânza
Brie.
În anul 1890,
inginerul Jules Charrel a inventat o cutie de lemn pentru a proteja brânza camembert
în timpul transportului. Vânzările au crescut enorm, iar în anul 1894 se
vindeau 2.330 tone de camembert la piața centrală din Paris, Les Halles.
O brânză cu pastă
moale, nepresată, nemalaxată și foarte puțin sărată. Are o crustă de mucegai și
forma rotundă. Și este bună! Foarte bună!
Comentarii
Trimiteți un comentariu