Aș face multe!

Contează câte lucruri faci într-o viață... Dumnezeu îți dă atât cât poți duce, așa se spune, dar provocările sunt atât de mari! Ce grozav ar fi dacă am putea face mâine exact ceea ce ne dorim azi. Să ai îndeletniciri care îți dau stare de bine, să fii fascinat de miracolul vieții trăite ca un fenomen aparte. 

Ce aș face eu? Multe, iar lista asta mare, chiar dacă pentru unii vorbește o limbă necunoascută, pentru mine este perfectă.

Aș plânge cu sughițuri, așa cum o făceam în copilărie, numai că acum contemplu altfel lucrurile, iar sughițul, ca și lacrimile se arată mai greu. Cum ar fi să arăt o indignare de acest gen? Aș părea probabil neîndemânatică, prea fragilă, i-aș stupefia pe cei din jur!

Aș merge în fiecare zi la mare. Iubesc marea, iar dacă mă întrebi care este drama vieții mele, răspund promt: aceea că nu am o casă la malul mării. Poate nu am muncit destul să o am.

Aș călători spre locuri și oameni care știu să râdă cu ușurință și m-aș molipsi de libertatea lor de a trăi viața exact așa cum au învăâat de la strămoșii lor.

Aș răscoli viețile intime ale oamenilor mari, uite așa cum a fost Einstein, de exemplu, un geniu despre care nu toată lumea știe că a iubit femeile din viața lui cu intensitate. De fapt, oare cum ar fi să pot întoarce timpul și să fiu iubita lui, a acestui om care a spus ceva care este de o importanță imperioasă?

Aș alerga goală printr-o pădure, printre copaci și flori care nu au nevoie decât de soare, apă și aer pentru a dobândi ceea ce doresc. Plantele nu cer nimic, dobândesc tot ceea ce au nevoie de la natură. De acolo mi-aș lua și eu energia bună...

Aș fuma un trabuc Havana, m-aș contopi cu o mașină de scris numai așa, să mă mint ca trăiesc într-o lume demult apusă, aș cutreiera fără țintă străzile unui orășel italienesc, sau poate ale unui sat tradițional grecesc. M-aș așeza la o masă pe care se află glastra cu florile mele preferate, unul dintre cele mai bune vinuri franțuzești și iubitul meu, și aș aștepta cu sufletul la gură să îmi șoptească povestea iubirii noastre, m-aș lua la întrecere cu o curvă și i-aș arăta în viteza bătăilor inimii mele ce înseamnă să iubești cu adevărat. Aș ieși câstigătoare!

M-aș urca în podul unei case vechi și aș cotrobăi pe acolo după scrisori de dragoste dintre un el și o ea care mi-au fost cândva bunici, aș cânta melodii vechi cu triluri profunde, aș implora timpul să mă lase să îl seduc, să mă joc așa cum știu eu mai bine cu trecutul, prezentul și viitorul.

Aș trăi visele nopții, mai ales pe cele frumoase, în care apar oamenii dragi mie și i-aș lua cu mine în himerele cotidianului, să trăim cu patos aspirațiile unei vieți ce se  vrea a fi împlinită.

Aș face dragoste și aș păstra vraja aceea mulțumită de temperatura apropierii dintre mine și el, pe care nu aș vrea-o rece niciodată. Aș scrie apoi poezia unor suflete care s-au găsit și se iubesc la infinit.

Aș striga lumii că orice artist sau orice creator este o ființă complicată, iar drumul anevoios parcurs de un astfel de om se netezește prin creațiile sale! Asta e menirea lui…

Aș spune cuvinte lipsite de noimă numai pentru a intra în transa dialogului cu Dumnezeu. De aici vine fericirea… Aș face multe și nu aș sta deloc, nu mi-aș arăta nicicând slăbiciunea.