Dedesubturi

French cancan-ul din cabaretele anilor 1900 dezvelea jupoane și pantalonași până la genunchi cu dantele, chiar dacă în acele vremuri fustele lungi nu lăsau să se vadă nimic mai mult decât, poate, o botină foarte fină...

Trupul are nevoie de lenjerie, de vestimentația de dedesubt, care ajută atât de mult la remodelarea formelor umane vii.

Știu, poate că azi există printre noi foarte multe persoane care nu poartă, dar, hai să recunoaștem că o siluetă poate fi corectată cu un corset sau cu un sutien care are menirea de a amplifica volumul. Volumul în zona sânilor  a fost și va rămâne atrăgător...

Jupoanele, a căror funcționalitate nu mai e de actualitate, erau perfecte pe vremea bunicii pentru ca femeile să fie cât mai aproape de idealul de frumusețe.

La fel și corsetul, pe care azi femeile îl poartă la vedere...

Burta, această zonă moale e comprimată ușor de un corset, nu-i așa? Madonna îl poartă pe cel creat de românca noastră Andreea Bădală, un designer talentat despre care voi spune că a intrat ușor în grațiile unei vedete internaționale...

Iată, așadar,  piesa vestimentară celebră, care a avut o tranziție spectaculoasă și care pune în evidență atât de bine formele femeii.

În anul 1900, domnița numită pe atunci  “fragilă și ornamentală” purta corsetul în care leșina de-abinelea. Talia de clepsidră era obținută prin strângerea nemiloasă a corsetului cu balene. Femeia din casă trăgea șireturile unui corset îmbrăcat de stăpână, împingând-o cu genunchiul. Uite așa, corsetul comprima toracele, imobiliza ultimele coaste si apăsa plexul solar. Leșinul era la ordinea zilei, iar femeile avea întotdeauna în gentuțele lor săculețe cu săruri cu miros înțepător, tocmai pentru a se trezi din vlăguire. Mie, personal, îmi plac corseturile a căror cupe ne amintesc de cele din anii ’50, iar decolteul generos care ne amintește de rococo-ul din secolul al-XVIII-lea. Corsetul cambrat avea rol de lenjerie intimă cu tot cu acele cercuri ale rochiilor ample.

Juponul din pânză apretată, cu tivuri late din dantelă sau broderie lucrată atât de frumos manual era perfect sub rochiile bunicilor noastre. Ciorapii cei mai eleganți din jerseu sau din mătase erau la rândul lor brodați. Vă dați seama ce însemna pe atunci lenjeria intimă? O devărată capodoperă...

Zece ani mai târziu, corsetul a dispărut în favoarea unor piese de lenjerie intimă mult mai accesibilă. Femeia activă nu mai avea nevoie de talie marcată. Uite-așa s-a ajuns la prima rochie-sac și la chiloții mult mai mici ca dimensiuni, care susțineau ciorapii cu jartiere.

Anyway, simplificare lenjeriei intime a luat amploare în anii 1920-1930, când silueta de scândură cerea multă dietă și mult sport, iar straturile de dedesubt erau din ce în ce mai puține. Furoul din mătase subțire, croit drept era piesa principală de sub rochii sau fuste.  Tot pe atunci a apărut și combinezonul-chilot, un strămoș al body-ului de azi.

Treptat, trupul s-a dezgolit, a început să iasă din carapacea hainelor și uite așa a iețit la iveală și lenjeria. Azi, purtăm rochia-furou și body-ul, peste care punem un sacou sau orice cerdem de cuviință. 

Țesăturile transparente, ușoare, cu multe imprimeuri și broderii fac deliciul nostru într-un magazin de lenjerie intimă. Chiloții tanga sunt refugiul femeilor mai ales pe timp de vară, iar cei decupați exact după forma inghinală te lasă să descarci, parcă, toată fantezia inhibată a strămoașelor noastre care purtau cândva juponul...