Odă pentru ie

Slăbiciunea mea este ia tradițional românească.  Firicelul acela de fericire, atunci cand pun o ie pe mine, mă transformă într-o femeie ce reușește să se eliberze de inhibițiile care nu-i dau pace în urbanul acesta prea ostentativ.

O piesă vestimentară cusută cu tenacitatea și perseverența femeilor de la țară, care știu că acul și ața pot face minuni pe o pânză albă țesută în casă, la război. O performanță pentru un timp îndelungat. O ie păstrată în condiții bune va fi o adevărată capodoperă. Te va îmbrăca așa cum nicio altă haină nu o va face și te va transforma într-o ființă unică.

Poate te întrebi care este cel mai fresh mod de a purta o ie vintage. O porți așa cum o simți. Nu ai nevoie de o acuratețe extraordinară, pentru că ia are personalitatea ei și îți va împrumuta și ție din atitudinea și farmecul ei. Pune un jeans care te îmbracă perfect, sau poate o fustă simplă și asortează-le cu ia. Cu o ie frumoasă ești capabilă să concepi o ținută în ton cu nonconformismul zilelor noastre.

Ia nu se demodează. E acolo, la locul ei, pe un piedestal și dă lecții de stil oricând, oricui, oriunde.  Ia este o poveste și ai voie să o spui așa cum vrei tu. E mândrie pentru noi, româncele, iar ceea ce mă bucură este faptul că a fost întotdeauna aplaudată, iubită și reinterpretată de pictori, designeri cu renume internațional sau artiși care nu s-au despărțit de ea niciodată.

O iubesc și o voi iubi atât cât voi trăi.