Cum îmi place să mă îmbrac toamna...

Mă ademenesc hainele de toamnă într-un mod ciudat. Ele au cel mai mult loc prin dressing-ul meu. Este vremea să le caut pe cele de anul trecut și mă pun pe născocit ținute actuale. Mai folosesc doar  câteva piese noi achiziționate anul acesta. Fac erori fatale, o iau de la capăt, iar soțul meu îmi spune că e pierdere de vreme. Și de energie.  Am o plăcere aproape perversă să pun pe mine haine, pe care apoi le scot pentru a pune altele în combinații greu de suportat ochiului meu. O iau de la capăt... Îmi dau seama că acesta este singurul anotimp în care eu le pot mixa într-un fel care ar putea fi uneori absurd, alteori nebunesc, anost, destrăbălat, libertin.  Câteodată, cred că am în șifonier toate elementele necesare pentru a crea ținuta perfectă, alteori sunt genul cusurgiu și nu găsesc deloc ceea ce-mi trebuie.  Sunt bântuită de gânduri negative. Acelea că ar mai trebui să îmi cumpăr ceva. Apoi, se naște o nepăsare și o iau de la capăt... Hainele vechi pot fi combinate perfect pentru a crea un look minimal actual. E o joacă paietată cu idei. Este exact ce-mi place.

Iubesc acest minimal look și știu că mă scoate din orice încurcătură. L-am descoperit de multă vreme, îl adaptez cu stângăcie la vremuri actuale. Nu este ușor deloc să te arăți minimal în îmbrăcăminte, iar orice accesoriu mărut are rolul său într-o ținută a mea de acest gen.

De cele mai multe ori sunt minunat de ridicolă în ceea ce port în acest anotimp. Iubesc mult trench-urile foarte largi, pantalonii din catifea și bocancii bosumflați. Am o apetență pentru căciuli, mai ales pentru cele negre și știu că rolul lor este  de a face ca părul să pară ceva misterios. Devin conștientă de ridicol abia atunci când mă mai atenționează cineva că pantalonul e prea larg sau că mânecile trench-ului meu sunt prea lungi. Dar îmi place așa. Este anotimpul care îmi dă voie să ies din tipare și mă ajută să devin mai creativă decât am fost eu toată vara.

Las aici câteva poze cu ținute de toamnă. Poate vă inspiră...