Ia

"Când porți o ie unicat te simți cea mai frumoasă, mai ales dacă această cămașă are o “strajă” (un semn). Așa era personalizată, printr-un semn pe care doar cea care l-a făcut îl cunoaștea. "

Niciodată același model, tocmai pentru că acele ii, din acele vremuri vechi, erau unice. Semnul sau straja aveau o importanță majoră, iar cea care îl lăsa pe ia pe care o cususe avea să recunoască acea cămașă peste ani...

Lucrul acesta mi l-a spus o fată de la țară. Și mi-a mai spus că pe ea urbanul nu o va ucide niciodată, iar cuvântul IE este sfânt. Munca la cusutul unei ii este aparte. Vine din talent, răbdare și vitalitate, dar mai ales dintr-o dragoste imensă pentru glie.


Văd femei de oraș în rochii care arată grotesc, din materiale deloc prielnice pielii. Văd că se uită admirativ dacă eu apar într-o ie, însă ele nu îndrăznesc să o poarte prea des. Se scălămbăie în ținute care le anihilează cu totul frumusețea feminină și mai văd că unora nu le pasă deloc ce îmbracă. Se abandonează în pantaloni anoști, sau spionează doar o colegă pe care o imită pentru că nu vor să-și pună imaginația la încercare... Fără ambiție... Fără îndrăzneală. Cenușii, chiar dacă-s colorate.

Ia ar putea fi o alegere. Este o performanță pentru un timp îndelungat. O ie păstrată în condiții bune va fi o adevărată capodoperă. Te va îmbrăca așa cum nicio altă haină nu o va face și te va transforma într-o ființă unică. Mă crezi, nu? Peste toate, nu ai nevoie de o acuratețe extraordinară, pentru că ia are personalitatea ei și îți va împrumuta și ție din atitudinea și farmecul ei.

E acolo, la locul ei, pe un piedestal și dă lecții de stil oricând, oricui, oriunde.  Ia este o poveste și ai voie să o spui așa cum vrei tu. E mândrie pentru noi, româncele, iar ceea ce mă bucură este faptul că a fost întotdeauna aplaudată, iubită și reinterpretată de pictori, designeri cu renume internațional sau artiși care nu s-au despărțit de ea niciodată.