Eu vara mănânc. Cum trebuie.

Mă plasez în rândul celor care nu au poftă de mâncare vara. Știu că anotimpul acesta aduce odată cu el fericirea. Slăbesc, uneori mai mult decât mi-aș dori, dar știu că nu e nimic devastator în asta. Vine și vremea când mă voi îngrășa la loc. Vara, intuiesc răul din calorii mai ușor din diferitele feluri de mâncare, puține la număr, dar pline de vitamine, nu?

Beau mai mult decât mânânc. Apa este elixirul vieții, elixirul verii, pentru că în zilele caniculare e baza. Trei litri pe zi  sunt ai mei. Fără minerală, doar plată căci, cu bulele din minerală, burta mea ar deveni prea stridentă în hainele subțiri. Da, alea în care mi-am dorit să mai încap încă din iarnă.

Mânânc cu dragoste vara. Aici e secretul. Dragostea îți arde kilocaloriile, iar Prințesa Polonic și site-ul ei cel vestit nu mai au nicio relevanță în viața mea. La naiba, femeie, cu polonicul tău! Când e cald, nu gătesc decât un pepene aranjat fără sâmburi pe farfurie și poate niște caise pe care le culeg la drum de seară dintr-o piață urbană cu prețuri ușuratice, de vară. Aaaa și niște broccoli- mâncat după ce l-am gătit cu cel mai slab piept de pui găsit în vitrina unui supermarket bogat, unde îți permiți să fii oportunist.

Nu am să uit să scriu aici nici de salata de varză, pe care o fugăresc pe fundul din lemn până să ajungă în farfurie, cu un cuțit deloc bine tăios. Vara, uit de cuțit și de polonic. Vara, explorez străzile după pofta inimii cu înghețata gata să se topească într-o mână și cu evantaiul în cealaltă mână. Mă simt copil, adolescentă, femeie, după ce încep serile pe scaunul unei terase primitoare și comand o limonadă, apoi, o bere proaspătă, la halbă, cu multă spumă, la care asezonez și nachos, după poftă...

Ah, și pepenele galben, sau smochinele acelea delicioase cu gust de miere din rai, așa cu îmi place mie să spun... Agrișele din grădina de la țară, sau alunele pe care abia aștept să le împart cu prietenii mei după ce sunt numai bune de mâncat.

Eu vara mănânc mai bine decât iarna și slăbesc! Casc dizgrațios la o mâncare gătită și numită tocăniță, sau ciorbiță, whatever... Fructele sunt baza, iar ghimbirul o extravaganță neînțeleasă de mulți. Îl rumeg, îl ador, mă energizează, mă apară de boli. Cam atât...