Andra Margina si portretele melancolice coborate dintr-o lume de basm

 Andra Margina, o fata talentata, pe care am intalnit-o pe facebook.  Sub numele ei  scrie simplu- artist. 

Tablourile ei exprima griji, metehne, ambitii, intelepciune, bucurie, nauciri sau dragoste, fericire, dorinta si multe alte adancuri pe care nu le poti citi decat in desenele aceastea, atat de limpezi si frumoase, create parca de un inger. Am dorit sa stiu mai mult si am invitat-o la interviu. Mi-a raspuns prompt si cu bucurie, iar povestea ei colorata o impart cu voi…

“Lucrarile mele, dupa cum ati vazut, reprezinta chipuri , dar nu simple chipuriJ. Ele sunt personaje visate, personaje despre care bunicii imi citeau din cartile de povesti nemuritoare, pe unele dintre ele le-am intalnit in aceasta viata, pe restul in celelalte vieti. Le-am creat fix asa cum sunt in mintea mea. Ele au ochii mari si gura mica , fapt pentru care multi imi zic ca sunt triste. Am spus si voi mai spune: ele nu sunt triste. Ele sunt melancolice, ele vin dintr-o lume de basm, au ganduri pe care ar vrea sa le impartaseasca cu noi, au iubiri secrete si amintiri.”

De unde vine inspiratia in arta ta? 

“Inspiratia vine din viata mea , din experientele traite sau din viata celor apropiati mie. Ea vine din carti, filme, cer instelat de vara tarzie sau frunze uscate ce se lipesc de ferestrele indragostitilor. Ma inspira ziua si noaptea.” 

Cine sunt oamenii care iubesc arta ta? 

“Oamenii care iubesc arta mea? Hmmmmm….probabil sunt oameni care ca si mine iubesc povestile de viata, iubesc culorile si empatizeaza cu sensibilitatea oamenilor. Sunt fericita ca “povestile mele colorate” sunt indragite in aceeasi masura de copii si de persoane mai in varsta. Asta inseamna ca oricat de mult am inainta in varsta “povestile ochilor mari” ajung la inimile noastre si ne bucura.”

Ce te fascineaza pe tine in picturile tale? 

“Ma fascineaza increderea pe care mi-o dau lucrarile mele in momentul cand pun pensula jos, cand le termin de pictat. Ma fascineza fiecare poveste spusa de ele si fiecare zambet pe care mi-l fac cadou atunci cand suntem doar noi” 

Cand ai inceput sa pictezi si cand iti place sa pictezi? Ai momente din zi sau din noapte... 

“Colorez de cand sunt copil, mai constiincios insa, de vreo 2ani, de cand am demisionat si am avut tot timpul meu doar pentru pictat J. Diminetile mele sunt momentele in care imi aleg povestile J de “chip pictat”. Diminetile sunt fericita ca mai am inca timp sa descopar multe, sa intalnesc oameni frumosi si sa zambesc o zi intreaga la viata.”

Se vinde arta ta? Unde ai avut expozitii si care sunt expozitiile viitoare? 

“Prima mea expozitie personala a fost acum 2 ani , in Piatra Neamt ( orasul unde am copilarit ). Atunci experimentam un alt fel de arta-arta mixta. Combinam fotografia cu pictura. A fost foarte frumos si emotionant J Apoi am mai avut in Bucuresti, tot felul de expozitii colective in colaborare cu un vechi prieten , deasemenea pictor, Laurentiu Dimisca. Pe langa prieten el este si fondatorul Outsider Art in Romania. Unele dintre lucrarile mele pot fi gasite si in galeria pe care o detine, in incinta Teatrului Tandarica, din Piata Lahovari. Ultima expozitie personala a avut loc chiar acum cateva zile la Cafeneaua Alandala, pe care o recomand cu caldura. Este un loc in care se intampla lucruri minunate si unde se aduna foarte multe suflete frumoase. Expozitia va fi deschisa pana pe 11 decembrie.

Dar tricourile desenate? 

Am daruit la un moment dat un desen unei prietene, iar ea a zis: “ Vaiii, cat este de dragut! L-as purta tot timpul cu mine J “ si atunci mi-a venit idea de a picta sip e tricouri, pentru toti cei care vor sa poarte o bucatica din arta mea cu ei ….mereu.