INTERVIU- Alexandra Veron, deținătoarea brabd-ului iHeart- "Îmi place eleganța unei femei"

Poate, pentru femeile cochete din ziua de azi, moda este inaccesibilă. Dar, cu siguranță, multe dintre noi știm să îmbrăcăm o haină care ne aduce eleganța și stilul etern la care visăm. Alexandra Veron, deținătoarea brand-ului iHeart, mi-a povestit, cu r-ul ei franțuzesc nativ, ce înseamnă o rochie accesibilă și mutifuncțională. Mi-a spus că energia noastră nu trebuie construită în funcție de trenduri, ci în funcție de ce simțim. M-a uimit prin naturalețea ei de-a fi, naturalețe pe care o regăsim și în creațiile ei.

Cum ți-ai defini brand-ul?

Dacă ar fi să aleg două cuvinte pentru a descrie iHeart, brandul pe care l-am creat, ele ar fi: feminitate și creativitate. Cât despre nume, aici e ceva un pic mai complicat, pentru că acum pe etichete veți găsi iHeart by Alexandra Veron și, de fapt, primul nume al brand-ului a fost simplu, iHeart, atunci când am deschis magazinul prima dată în România, în anul 2010. De-altfel, lansarea brandului pe piață a fost, pot spune, un real succes și sunt și acum recuoscătoare pentru asta. Totul a început de la o colecție mare de tricouri care aveau inscripționate faimosul I LOVE și marile orașe pe care eu le-am vizitat în această viață. Într-o zi m-am gândit că acest iHeart este foarte potrivit pentru a exprima ce simt eu pentru România, pentru fashion, pentru viață. Am păstrat numele și când am mutat magazinul într-un mall din București. Azi, același nume apare și pentru colecțiile create de mine personal și mă simt extrem de atașată de el. Practic, iubesc iHeart-ul.

Câte colecții putem găsi la iHeart într-un an?

La fiecare sezon am câte două colecții și încerc să mai adaug alte modele sau culori care fac din iHeart ceva special de-a lungul unui an. Mă adaptez cu noi modele și noi print-uri în funcție de cerințe. Fac o serie de șapte sau opt modele și văd care este cea mai apreciată direcție. Dau de fiecare dată două sau trei opțiuni de culori și mă organizez, cumva, în funcție de cerințele clientelor mele. Am avut acum două modele de rochii midi, cu un cordon în talie și decolteu, care au mers foarte bine. Așadar, le-am făcut în mai multe variante, în toamnă am schimbat lungimea mânecii, am adaptat ușor, în funcție de feedback-ul primit. Am cliente care se îmbracă foarte feminin și mă inspiră acest fapt. Creez rochii care seamănă cu modelele din anii 1950, perioadă în care femeile afișau, poate, eleganța supremă. Acela a fost momentul când era subliniată foarte bine talia, a apărut lungimea midi, atunci au creat designerii mari colecții cu adevărat minunate, piese vestimentare nemuritoare.

Ai locuit la Paris, vii cu această “expérience dans la mode”, pe care, poate, mulți designeri nu o au. Care este povestea ta?

Da, până la vârsta de 15 ani am locuit în Paris. Apoi, a trebuit să vin pentru trei ani în România și m-am îndrăgostit de țara asta. Cum nu știam foarte bine românește, m-am înscris la Facultatea de Științe Politice în limba franceză, apoi m-am întors în Franța, unde am studiat modă și creație, cu tot ceea ce înseamnă management, marketing, drept, istorie a modei. Am lucrat și în două agenții de presă în Paris. Un job care mă împlinea, pentru că alegeam haine pentru reviste, pentru diferiți actori și, implicit, pentru filme, concerte, etc. Deși îmi plăcea tare, la un moment dat, mi-am dat seama că nu mai am ce învăța acolo și am căutat o altă direcție. Oricum, am avut parte de proiecte cu adevărat frumoase, unul dintre ele a fost cu Jean Paul Gaultier, care făcuse un panou publicitar pentru Galeriile La Fayette, iar conceptul aducea în prim-plan sustenabilitatea. După expunere, panoul a fost reciclat și transformat într-o ediție limitată de genți eco-friendly. Am lucrat și cu diferite reviste cunoscute, precumVogue, Marie Claire sau Elle. Lor le ofeream idei din casele de modă pe care le reprezentăm, prin agenția noastră, în funcție de temele pe care aceste reviste le aveau lunar. Dar, așa cum am spus, mi-am dat seama că nu mai voiam să fac numai asta, simțeam că stau pe loc și că e timpul să fac și altceva în viață, să trec la următorul nivel. Evident, m-am gândit că dacă voi merge la o altă agenție va fi diferit, dar nu a fost așa.

Era o perioadă în care veneam des în România, pentru că mama mea este româncă. Într-o zi, ne-am oprit la un târg de modă din București și, în timp ce ne plimbam printre standuri, întrebam designerii prezenți dacă au un magazin fizic al lor. Toți spuneau că nu au un magazin fizic. Eu urma să fac lucrarea de masterat și m-am gândit să fac o agenție de presă în România, dar nu am pus niciodată în practică acest proiect. I-am spus mamei mele că intenționez să deschid un magazin de haine. Mama m-a încurajat și mi-a pus la dispoziție un spațiu, pe care l-am folosit pentru a deschide magazinul. Am vopsit pereții vilei frumoase de pe Bulevardul Dacia și am lansat showroom-ul unde am expus mulți designeri români, dar și colecții din Spania și din Italia. După nouă ani de zile m-am gândit să deschid un shop într-un mall și am ales Mega Mall. Dar la mall este, evident, un alt mediu. Din punct de vedere financiar era bine, dar nu exista atmosfera aceea de showroom, relația cu clienții era una mult mai rece, îmi lipseau căldura și familiaritatea showroom-lui din Dacia. Din păcate, a fost și o lipsă de sincron, pentru că a venit pandemia și am decis să mă retrag din mall.

Ca mulți antreprenori în pandemie, și eu a trebuit să mă reinventez. S-a ivit momentul ideal ca eu să creez prima colecție proprie. Era un gând care mă bântuia de multă vreme, dar niciodată nu l-am pus în aplicare. În acest nou proiect, m-au ajutat o prietenă designer, dar și o cunoștință care locuiește vis-a-vis de mine, pe care am pozat-o pe stradă, în fața caselor noastre, pentru că în timpul pandemiei nu puteai pleca mai departe de casă. M-am mutat spre online, am regândit strategiile și succesul nu a încetat să apară. Cu această motivație, datorită reacțiilor pozitive primite de la clientele mele în pandemie, am decis să merg mai departe. Și asta fac și acum.

Ce găsesc româncele atât de frumos la hainele tale?

Româncele sunt diferite ca stil. Unele sunt foarte elegante, am văzut la ora 11 dimineața, o doamnă îmbrăcată minunat, cu o rochie neagră midi, cu bustieră, sandale elegante, un plic. Am fost uimită! Așa mi-aș dori să văd femeile îmbrăcate toată ziua, peste tot. Eleganța este fermecătoare! Rochiile mele sunt multifuncționale, poți merge cu ele oriunde vrei de dimineața până seara, după modul în care le accesorizezi. Așadar, le-am creat astfel încât să fie adaptabile. În România, oamenii nu se accesorizează la fel de mult ca în Franța. Acolo se poartă mult mai mult accesoriile. Mi-aș dori să văd și aici accesorii cât mai des. Să văd mai multă îndrăzneală! Dar, voi mai spune că felul în care pui o haină pe tine depinde foarte mult de educația, gustul și cultura ta, de contextul și mediul în care ai trăit sau trăiești. Eu încerc să creez rochii care traduc cât mai multe medii și contexte. Rochii care traduc cât mai multe stări și emoții.

Care sunt materialele pe care le folosești în colecțiile tale?

Iubesc materialele naturale, așadar bumbacul nu lipsește din colecțiile mele, iar iarna mai folosesc și materialul sintetic numit Confort. Oamenii sunt obișnuiți să ceară haine din materiale naturale, dar asta presupune și o întreținere mai amănunțită. Apoi, dacă ne uităm și la materialele folosite de cele mai mari case de modă, nu putem spune că acestea se orientează numai către ceea ce este natural. Îmi aduc aminte că acum 2-3 ani, am fost pe Champs Elysee, la Galeriile La Fayette, și am dorit să văd ultima colecție Gucci. Am fost dezamăgită pentru că unele piese erau, efectiv, din plastic și costau peste 2.000 de euro/ item. Eu le încurajez mereu pe clientele mele să aleagă oricând materialele calitative în locul unui brand care nu respectă această cerință atât de importantă.

Care sunt designerii din Franța sau cei din România care îți plac? Cum sunt ei azi, ce direcție au? Poți exemplifica, te rog?

În Franța există un designer nou, pe nume Jacquemus, care-mi place foarte mult. El este cel care a creat gențile din paie, dar a creat și rochia La Bomba care a făcut furori. Designerii noi forțează mult, hainele lor sunt nepurtabile, au un gen care mie nu mi se potrivește. Uneori le resimt ca fiind excerbări. La nivel internațional, casa de modă care a păstrat un pic de eleganța pe care o caut eu ar fi Chanel. Designerii din ziua de azi merg pe o direcție de street style. Noi ar trebui să facem totuși diferența între haute couture și pret-a-porter, aici simt o mare carență în moda contemporană. Pentru că m-ai întrebat și care sunt designerii români care îmi plac, voi aminti de Noon.

Cum îți definești stilul, Alexandra Veron?

Stilul meu este casual. Mă îmbrac și elegant, dar nu tot timpul. De fapt, voi spune că mă îmbrac sport-chic, fiindcă am mereu ceva care scoate ținutele mele din banalitate. Îmi plac foarte mult accesoriile. Mama mea nu iese din casă fără colier sau fără ruj. Mie, ce-i drept, nu îmi place rujul, dar iubesc accesoriile, probabil am moștenit asta de la ea.

Ce le transmiți femeilor de la noi?

Nu este bine să urmărim trend-urile. Acestea se duc și nu se potrivesc oricărui stil sau oricărei femei. Să se simtă bine în haina pe care o cumpără, să nu o cumpere doar pentru că e parte dintr-un trend uniformizat. Le mai încurajez să nu cumpere compulsiv, să se gândească de două ori dacă acel item chiar traduce personalitatea lor, dacă chiar este un moft sau o potrivire de caractere. Și un ultim sfat ar fi legat de reduceri – în loc să cumpărăm mai multe produse doar pentru că sunt reduse, mai bine așteptăm și achiziționăm un produs calitativ. Less is more.

Comentarii