La ce mă ajută mâinile? Text impus de Melkior. De altfel, o provocare bună, mi-a dat de gândit…






E adevărat, funcționez foarte bine atunci când sunt puternic presată de situație. Mâinile mă ajută, sunt daruri speciale ale ființei omenești. Faci orice cu mâinile...
Viața aventuroasă am trăit-o cu mâinile, lucru de care nu m-am detașat nici azi, la 40 de ani. Copilul l-am ținut după primul său scâncet în brațe și îl mângâi și azi cu mâinile mele, așa cum merită orice copil căruia trebuie să îi oferi toată dragostea ta...

Cu mâinile am tradus gândurile în faptă, evident numai pe cele bune și tot cu mâinile am iubit, la modul fizic, bărbații din viața mea. Lucru care mi-a dat fericire și extaz.
Mi-am arătat exaltarea când a trebuit să apalud actori în piese de teatru celebre, sau poate la spectacole și concerte fascinante, pline de emoție. Și atunci tot mâinile mi-au fost de folos...
Cu mâinile am oferit, am căpătat sau am împrumutat ceea ce alții au dorit să împartă cu mine. Cu mâinile am șters lacrimile mele sau ale altora și tot cu mâinile am hrănit și voi hrăni animalele de companie din jurul meu fără de care eu nu pot trăi.

Cam astea sunt cele mai importante lucruri din viața mea pe care le fac eu cu mâinile mele. 

Evident, tot cu mâinile am scris și acest text, pentru că cei de la Melkior și-au pus speranțe într-o declarație despre ceea ce fac eu cu mâinile mele să supraviețuiesc în lumea asta ce-mi pare atât de diferită de mine. Scriu cu mâinile. De multe ori fără satisfacție și cu neliniște, cu emoție, cu efervescență și de multe ori cu dezordine neînțeleasă. Dar e o artă, iar neliniștea trebuie să fie prezentă. Așa îmi dau seama că nu sunt un robot în viață...


Mulțumesc Melkior pentru această provocare și mai ales pentru că m-ai făcut să-mi gândesc gândurile profund.

Comentarii