Sâmbătă

Sâmbătă am dreptate când spun că pot să mănânc din pachetul de biscuiți cu alb și albastru, când pot să îmbrac asortat sau, nu, cardiganul de la Ana designer, la masă cu prietenii care mai caută la mine în buzunar țigările de foi uitate acolo de vreo două luni.

Tot sâmbătă, îi văd prin parc pe Tamara și al ei Mihai, privilegiați de cerul senin, cu mâinile lor care se desprind numai atunci când gesticulează probleme delicate. Îi salvează ziua asta, iar eu am dreptate când spun că vor mai sta vreo oră pe aici, prin parc.

Sâmbătă, madam Popescu e mai frumoasă decât într-o zi obișnuită de joi, iar câinele ei știe că azi e ziua când nu trebuie să o contrazică. Plimbarea va fi și în partea cealaltă de parc.

Am și amintirea cu o zi de sâmbătă când o bancă de pe aleea mică era refugiul perfect și foarte omenesc pentru doi îndrăgostiți. Dar venise și al treilea, iar sâmbăta aceea s-a transformat în una de neuitat când ea i -a lăsat pe amândoi să-și spună of-ul și-a plecat.

Mai sunt și câteva babe care-și plâng destinul la aer curat, un chioșc plin de înghețată și ceva comestibil doar asa, de luat...