Casa ca un destin
Am visat casa mea ca un spațiu armonios, plin de lumină caldă, unde să nu mă simt niciodată captivă, ci doar "ca acasă".
Cu ferestre mari, senine, cu pereții albi sau bleu ciel, cu vaze din lut și mese uriașe din lemn cald. Grinzi pe tavanul înalt, ca niște detalii rustice împăcate cu vremurile de azi.
Cu elemente de design interior vintage și culorile unei plaje pustii...
Casa mea are multe camere, poate 17 la număr, iar eu adăpostesc în ea, gratis, pe toți cei care vor să o cunoască ca pe un roman de dragoste și aventură. Casa mea, dacă mai țin bine minte din ultimul vis, avea covoare din iută pe parchetul lemnos, perdele albe și gri la geamurile care dau spre mare și scaune balansoar cu vedere spre grădina mare. În casa mea sunt tablouri vechi sau noi și lucruri bizare, dar frumoase, păpuși, pahare cu picior pentru vinuri alese, cearșafuri cu falduri șerpuitoare din mătăsuri grele.
Bucătăria fermecată cu faianța originală, clară, curată, poate pictată. Cu dulapul din colț plin de farfurii din porțelan și platouri lucrate în ceramică de calitate. Cu mâncare pentru oameni, câini și pisici, cu omagii aduse bucătăresei, cu fructe colorate, cu mentă și legume multe, cu zile de vară răcoroase, cu evadări din camera de zi, cu seri lungi și unice ca într-o bucătărie cosy.
O casă cu mister, sau, poate, nu... Srtălucitoare, cu atmosferă unică, binevoitoare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu