Vârste

Am flori roz în păr și pe rochia mea lungă, sclipitoare, fără niciun strop de matematică în ea. Doar vise și idei, apoi cele mai mari idealuri din viAȚA ASTA ȘI O ALTĂ VIAȚĂ CE VA SĂ VINĂ. Treptele din parcul meu sunt colorate cu creta verde fosforescent și roz bubblegum. Îmi amintește de panglicile hot pink din copilăria în care citeam basme cu prințese blonde. Acolo îmi plimbam cel mai mult interesul, prin cărțile de basme și în caietele cu desene în mișcare. Imitam lumea din jur, o cream cu ochii mei albastru de cobalt, pe atunci mari cât să văd mai bine și mai clar floarea pe care mama o purta în păr. Am învățat iubirea de la mama, zvâcnește în piept tot timpul. În veșnicie. Încep să semăn cu Mama și trupul ei ostenit de timp devorat de ea în numele binelui și al adevărului. Mama nu purta roz, poate pentru că nu avea, acum are și tot nu vrea să poarte. Dar vede lumea în roz așa cum fericirea face parte din ea chiar și atunci când nu e fericită. Cochetăria am învățat-o singură și un pic de la mama. Patima pentru frumos, mâinile atinse de lucruri nevăzute și văzute doar de noi, doruri de viață în joacă sau în serios, lumi legate de gena de la care eu credeam la început că eu nu vreau nimic. Dar am vrut!