ALB

Aș purta alb și numai apoi culori

În lume albul se vrea vara, iarna în zăpezi, primăveri cu flori albe de cireși.

Cuvintele sunt albe în zile negre, în creta din perete și-un te iubesc pe suprafețe clare pentru inimi mult prea goale. De prisos.

Alb și cald în culcușul cu cearșafuri grele de vise prea cuminți, puse azi la locul lor de moartea care vine în fiecare noapte.

Alb peste gânduri negre. Alb peste cer pictat numai de nori. Cu ocheade peste zări

Alb pur atunci când iubirea nu vrea să dispară.