Da, sunt bolnavă după mărgele. Cumpăr un colier, vreau să îl contaminez cu altul și uite-așa, mai cumpăr unul și-apoi altul și altul...
Reacționez nechibzuit la culori și mărgele. Sau, la mărgele colorate. Pentru mine nu sunt obiecte, sunt lumină, îngeri, flori, fluturi, arome, aripi, cer senin, idei de vară și fandoseală.
Îmi place să le port oricând, îmi place să le descopăr într-un bazar cu lucruri vechi, în vitrinele din shop-urile noi sau prin târgurile de bijuterii.
Mărgelele în șiraguri lungi, asortate cu mărgelele în șiraguri scurte, în contrast de culoare, de un fel sau de alt fel, după temperamentul fiecăreia...
Da, femeile poartă mărgele cu impetuozitate sau cu discreție. Eu le port așa cum mi se-arată. De trei ori pe zi și, dacă mai țin bine minte, mărgele avea și bunica mea, unele perle, albe, unele negre, gri, bune la rochia pentru nuntă, sau la cea pentru parastas.
Mărgelele zilelor noastre umanizează ca întotdeauna... Dacă nu te faci auzit, te faci văzut cu un șir de mărgele în culorile alese după placul tău. Cu mărgele ieși teafără dintr-o ținută, poate, nereușită, și tot cu mărgele vei fi la superlativ de dimineață până seara.
Da, voi purta toată viața mea mărgele! Se potrivesc de minune la alura și înălțimea mea, la jeanșii mei largi și bluzele vintage din bumbac, la rochiile de vară din in și mai ales la tenișii Converse, soluția fericită în ținute și mai fericite.
Comentarii
Trimiteți un comentariu