Am fumat, niciodată prea mult, mă gândeam tot timpul la sănătatea beton și de-a dreptul prosperă a femeii moderne. La fel și cu gătitul... Nu am exagerat, mă gândeam că nu mă mai pot îmbrăca modern sau altfel, pe măsura slim. Ute-așa, unii au spus că aș fi cucoană de București. Am luat-o ca pe o glumă și am continuat cu ciorapii mei și fustele scurte à jour, asortate cu rochiile simulacre, adică multe dintre ele rupte de realitate, cu jeansii mei largi la cămăși bleu ciel, tot timpul ușor intrigată de progresele modei, dar, acolo, în ea... Cu gecile din piele vintage pe care le poartă numai o gagică de 25 de ani, cu toate căciulile mele nepotrivite pentru o fizionomie trecută de 40, cu izbucniri și răbufniri de tinerică fără frică.
Obiceiurile vechi mor greu, cum spune și cântecul. Anul ăsta fac 50. Încă nu mă satur de nou, de vechi, de modă- chiar dacă nu o iubesc, încă mă bucur de mese pe care le gătesc la foc mic, dar rar, încă mai pun pe mine ceva lejer și ciorapul à jour la vedere, chiar și atunci când e un ger de crapă pietrele... Încă mă joc, destul de curioasă și cu ajutorul detaliilor de modă, în hainele și cu textele mele de pe blog. Încă mă bucur de un dialog bun între mine și cei care mi-au fost dragi de-a lungul vieții și sunt azi tot lângă mine, încă ascult rock, unde găsesc cea mai bună măiestrie poetică, după părerea mea, încă par nebună pentru unii și alții, încă mai am ca rezultat al acțiunilor mele iluzia, pentru că eu fără iluzie nu duceam niciodată viața-n spate, încă visez ca un poet, cu toate că nu am fost niciodată unul...
Am obiceiuri care mă fac să fiu ca un om de categoria a doua, încă primesc tot felul de critici, poate că las unora cuvinte și fapte surprize, le aduc nemulțumiri pentru că nu mă voi ridica niciodată la nivelul lor și al speranțelor din mintea lor, mă las greu convinsă de un film despre care unii ar spune că e bun și alții că e rău, nu mai fumez, dar cutez.
Comentarii
Trimiteți un comentariu