Cochetărie

Aș fi dreaptă și sobră dacă mi-ar lua vântul pălăria?

Aș fi privită cu aceeași ochi?

Chiar dacă arăt ridicol și sunt comentată, voi alerga să-mi pun din nou pe cap pălăria mea.

Asta e cochetărie, ca-ntr-o poezie în vogă, ca într-o scenă de film în care ea are buzele pline, văzută ca femeia între două vârste, fără să își piardă deloc naivitatea, cu voia ei ținută de șolduri și ridicată la rang de regină în ipostaze obișnuite.

Cochetăria se arată, nu e descifrată. Nu are început sau sfârșit, nu este explicită, doar îndrăzneață. Promisiunea unei ținute cu împortanță. Femei cochete, corporalitate înșelătoare, brizbriz și genți din piețe și mall-uri, sau discreția evazivă, care nu le va lăsa niciodată ușor de trecut cu vederea.

Cochetăria devenită obișnuință pentru ca tu să fii plăcută în ochii altora. Cochetăria de care ai devenit dependentă pentru că altfel nu simți pulsul lumii.