Simona Muscă: “Pune-mă în față unui munte și spune-mi să-l urc! Nu mă uit înapoi! Eu doar așa pot să trăiesc!”

Vanilla Elephant - de la actorie la food track pe patru roți!

A depănat peripețiile din business într-un interviu cu multe grimase, cu reacții din partea mea întâlnite, cred, și la alții. I-am descoperit toate calitățile ei de om extrem de harnic și am savurat povestea unui nou început numit Vanilla Elephant. Simona Muscă este antreprenorul tânăr care își clădește viitorul cu mult curaj în vremuri deloc ușoare și spune că poate face asta știind că experiența generează experiență... 

“Am început să dezvolt business-uri de la 16 ani, iar primul dintre acestea a fost o agenție de modele. La 12 ani, lucram ca manechin pentru casele de modă recunoscute la acea vreme. Acum, toată lumea îmi spune că eu aș fi cel mai tânăr antreprenor român... Nu știu dacă cel mai tânăr, dar  aș vrea să cred că sunt printre cei mai buni! Asta m-ar mulțumi un pic mai mult... Aș mai spune, chiar dacă ar putea părea bizar, că eu, orice afacere o visez noaptea,  într-o săptămână trebuie să apară în viața mea. Iată că Vanilla Elephant a fost pusă pe roți într-o săptămână. Această idee s-a ivit într-un moment al vieții mele  când eram actor, terminasem a doua facultate, jucam la Teatrul Metropolis în piesa Hagi Tudose, însă această activitate devenise rutină. Aveam un business în domeniul medical, o clinică de geriatrie pe care am înființat-o la 22 de ani, când terminasem facultatea de Regie teatru și film. Am dorit să mă avânt într-un business terestru și am avut de ales într-o clinică de geriatrie și o grădiniță. Nu știam mai nimic despre niciunul dintre aceste două domenii, dar mi s-a părut mult mai provocator să deschid o clinică de geriatrie... Oricum, e o poveste desprinsă din filmele americane cu mult umor... Dar, despre asta vom vorbi, poate, altă dată.

După clinica de geriatrie, s-a născut Vanilla Elephant, o afacere pentru care a simțit ceva. Acel bine în care se regăsea întrutotul.

“Căutam o afacere care să aibă la bază ideea de mult public pe care-l găsim tot timpul la festivaluri. Am vrut să combin ideea de actorie pe patru roți. Nu știu dacă a mai făcut-o cineva vreodată. Am găsit multe asemănări între ideea de teatru pe care-l făceam atunci, spun eu destul de bine și acest business. Un food track pe patru roți cu care te poți plimba oriunde. Exact ca un actor care are turnee peste tot... Ce mai face un actor? Își pune un costum și joacă bine un rol pentru a putea căpăta încrederea publicului, astfel încât și eu, pe aceste patru roți, îmi pun un costum, fac produsele așa cum am învățat de la traing-urile din Spania și încerc să-mi câștig publicul și să-l fac să revină. Deci, iată câte asemănări! Peste toate, atmosfera de la festivaluri mă aduce un pic spre vârsta mea. Eu, mai bine de opt ani de zile, cu clinica de geriatrie, vedeam doar bătrânețe, boală, moarte și începusem și eu să îmbătrânesc, mai ales psihic. Așadar, căutam o zonă de scăpare și astfel s-a născut Vanilla Elephant. Am început să caut food track-uri de vânzare, pe care la început nu prea le găseam, apoi am realizat că eu nu am gătit niciodată ( o întâmplare amuzantă vis-a-vis de ,,legătura,, mea cu bucătăria a fost atunci când cei de la gaze au venit la mine acasă pentru verificarea de rutină, iar când am ajuns în bucătărie nu știam să dau drumul la aragaz)... Din bucătărie am vrut să-mi fac un dressing pentru că nu aveam unde să-mi țin toate perechile de pantofi, voiam să-mi țin pălăriile în frigider. Noroc cu  mama care nu a fost de acord, și acum am o bucătărie care a fost dotată minimalist la început, iar acum s-a transformat într-un mic laborator în care testez noi rețete pentru Vanilla Elephant. Înainte de acest business nu știam nimic despre ce înseamnă horeca, gătit, gramaje, timp de preparare etc – cei apropiați glumeau și spuneau că singura mea activitate în bucătărie este să fierb un ibric cu apă pentru ceai, dar că și acolo sunt mici probleme. Am căutat pe OLX food track-uri, însă le găseam doar pe cele unde puteam găti burgeri, clătite, etc... Dar simțeam că nu e zona mea aici. Nu voiam să fac clătite și să le vând, era mult prea banal pentru mine. L-am găsit, în cele din urmă, cu acest nume - Vanilla Elephant, era a unor tineri care activează în această zonă de ceva vreme având mai multe food track-uri cu produse diferite, însă pe acesta îl vindeau ca și business... Cu o săptămână înainte de această întâlnire fusesem în Italia și eram în discuții avansate pentru semnarea unei francize pentru un produs sărat pe care să îl produc în truck. În momentul în care am văzut Vanilla Elephant am simțit și știut din acel moment că eu vreau să fac churros cu înghețată chiar dacă nu știam nimic despre acest churros, chiar dacă bucătăria spaniolă încă nu și-a câștigat teren față de cea italiană la noi în țară... Churros-ul este desertul tradițional spaniol care va prinde bine și la noi. Am învățat și eu să îl prepar, ducându-mă la un training în Spania și, de curând, mi-am dat seama ce diferență este între churros-ul de anul trecut și cel pe care îl vom face anul acesta. O rețetă custom made, care cu siguranță va prinde la public. Am primit la aceste cursuri sfaturi și detalii neștiute de mulți.”

 Vanilla Elephant prezent  la gale și evenimente

„Doi organizatori de gale și evenimente m-au observat anul trecut în social media. Este adevărat că nimeni (poate nici eu) nu se aștepta să mă apuc de horeca și de food track, pentru că la noi în țară acest model de business este condus la propriu și la figurat, în mare parte de către bărbați... Vedem, de altfel, puține femei care se urcă într-o autoutilitară, pornesc motorul și pleacă să își exercite puterea în afaceri. Anul acesta sunt șanse foarte mari să vedem prima franciză Vanilla Elephant pentru locații fixe, fiind în discuții avansate cu un grup de tineri antreprenori din Nissa. Am așteptat cu nerăbdare începutul evenimentelor de anul acesta, am semnat deja foarte multe contracte, iar acesta a fost un mare challenge... Lumea știa, poate, de Vanilla Elephant, însă nu știa cine este noul proprietar, nu se știa că am schimbat total fluxul tehnologic, că anul acesta produsele sunt făcute după rețeta originală de churros, că este primul food truck cu meniul în versuri ( am colaborat cu poeta Ana Maria Ilie care a creat acest meniu inedit pentru produsele nou denumite: Ciocolățel, Alunel, Curcubeu, Urechilă ). A trebuit să o iau de la zero cu absolut totul- cu rețeta, cu training-ul, cu modernizarea track-ului, cu ce funcționează, cu ce nu funcționează... A trebuit să încept negocierile cu organizatorii de festivaluri care sunt foarte mulți, foarte buni și au cerințe extrem de mari. Evident, există și evenimente la care nu mi s-au deschis ușile anul acesta, dar asta mă ambiționează mai mult. Voi munci mai mult, voi face un produs mult mai bun pentru ca la anul să mi se deschidă mai multe oportunități. În București, am semnat cinci contracte, iar restul sunt semnate în alte orașe din țară ( Timișoara, Cluj, Mamaia, Craiova, Galați, Târgu Mureș, Sibiu, Iași). Ei bine, eu mă urc în acest food track, eu îl conduc, eu îl duc la revizie, eu îl duc la ITP și îl duc și la festivaluri. Iată-mă!”

De ce ar trebui să ne atragă Vanilla Elephant?

“În primul rând pentru că este un desert bun la gust, o combinație plăcută de dulce cu ușor sărat, cu bomboane colorate și dulci care atrag privirea, un artificiu de cald și rece, o îmbinare perfectă de gusturi, texturi care prinde atât la copii cât și la adulți... Români vor ca mâncare să fie gustoasă și să arate cât mai bine, pentru că trăim în era instagramului, le place să fotografieze ceea ce consumă și să se simtă bine la evenimente...”

Ar trebui să existe o legislație bine pusă la punct pentru o astfel de afacere. În caz de calamitate, noi am pornit motorul și putem asigura hrană!

„Nu există o legislație a acestui gen de business care să ne permită să ne amplasăm pe domenioul public în capitală. Mulți colegi de-ai mei lucrează la acest demers și se luptă, iar eu îi susțin și le sunt alături, astfel încât să avem și noi un spațiu destinat unei astfel de afaceri. Un mare avantaj al ar fi și acela că în caz de calamitate, noi, care suntem proprietari de food track-uri ( și suntem în jur de 200 și ceva în toată țara) putem asigura hrană. Noi putem merge oriunde, am ponit motorul și am asigurat hrană... Să obții toate aceste autorizații este ca un travaliu. Eu am preluat această afacere în luna octombrie a anului trecut. Acum suntem în aprilie 2019 și încă aflu în fiecare lună că îmi mai trebuie un document. Pe orice echipament folosit, de la frigider, cuptor, friteuza sau orice altceva, trebuie să ai minim un grafic de monitorizare. Este greu, într-adevăr, dar nimic nu este imposibil. Dar, dacă am putut să țin în frâu o clinică de geriatrie, nefiind în domeniu, 54 de angajați și 80 de asistați, cu o legislașie mult mai strictă și stufoasă în domeniul sănătății, voi spune că zona de food track este ca un dans pentru mine. Nu mă voi lăsa! Ceea ce visez noaptea pun în practică ziua și știu că îmi iese, îmi iese la cel mai înalt nivel! E greu, dar așa pot eu să trăiesc! Pune-mă în fața unui munte și spune-mi să îl urc până în vârf! Nu mă uit înapoi, în urc și atât! Clipa este tot ceea ce contează pentru mine și știu că vreau să fiu cea mai bună într-un anumit domeniu! Exact așa cum s-a întâmplat și cu volumul pe care l-am scris în anul 2017- “Conjugat la feminim”. Au fost librării care nu mi-au accepat această carte de la început. Am stat la ușile și ferestrele lor zi de zi până când am văzut cartea pe rafturile lor. Ei bine, se poate! Există oameni care îmi spun - ,,Tu încerci atât de multe, dar ce faci tu de fapt?,, Mă enervează la maxim această gândire! Ne-am obișnuit să trăim într-o țară în care dacă ești autor, sau actor trebuie să faci numai una dintre aceste activități... Păi ce să fac dacă eu am scris o carte, am câștigat un premiu, am dus-o până în Marea Britanie unde se vinde și acum și vreau altceva? Gata, am ajuns la cel mai înalt punct la care am vrut eu în domeniul editorial! Mi se pare, pentru mine, mult mai interesant să încerc cât mai multe domenii, să mă dezvolt în direcții diferite, să cunosc oameni din zone de activitate diferite. Fiecare domeniu mă învață ceva pentru următorul, mă dezvoltă și mă ajută să ma descopăr, să îmi depășesc limitele și să îmi inving fricile. Acesta este scopul vieții mele!”