Bucuria de a mânca la The Harp!

Poate că ar trebui să explic titlul...  Am un grai mai drăgăstos și galeș atunci când mănânc bine. Știi, este exact ca atunci când te îndrăgostești... Mâncarea bună este izor de frumusețe și de stare de bine. Cel puțin așa e la mine...

La The Harp Irish Pub & Restaurant mi se încredințează întotdeauna această stare, mai ales pentru că iubesc locul. Este drept că manifest un spirit critic ascuțit atunci când fac popasuri prin restaurante, însă la The Harp sunt sedusă până și de mobilier, asta ca să nu mai vorbesc de faptul că personalul, adică cei care te servesc sunt pe spiritul meu. Oferă tot ce trebuie, până și minutele exacte în care ți se va aduce mâncarea sub nas. Plăcinta mea cu spanac a fost adusă exact la timp... Muream de poftă, pentru că o văzusem la un vecin de masă...

Trecând la mâncare voi spune așa- nu cred că ai putea să ai revendicări. E gătită bine, cu distincția unui chef bucătar care știe ce vrea de la viața noastră. A celor care mergem să mâncăm la The Harp Irish Pub & Restaurant... Și ce credeți că vrea? Numai de bine. Ne vrea împliniți la propriu, pentru că atunci când comanzi o porție de Risotto cremos cu ciuperci trebuie să îți amintești că la masă este nevoie de purtări alese... Spun asta pentru că îmi venea să îl mănânc cu două mâini... Era exxxxxxxtreeeeeeeeemmmmmmm de bun! Peste toate, porția se arăta uriașă! De bună seamă, dacă ai chef de un orez bun, comandă-l aici!

Meniul curtenitor i-a făcut cu ochiul și Anastasiei. Pentru ea a ieșit în evidență un burger uriaș. Un  burger perfect, cu de toate, fără carne tocată, doar cu antricot de vită gătită pe gril într-o manieră care te face să îți lingi degetele la propriu. Evident, cartofii țărănești au fost și ei deliciul principal, la fel de principal ca și acel burger și imaginea lui originală, greu de aflat, zic eu, într-un alt restaurant. 

La The Harp Irish Pub&Restaurant mergi și mănânci cu familie, cu prietenii, cu orice coleg căruia nu îi este recomandată moderația... Sau, dacă îi este recomandată moderația, atunci îi iei o bere. O bere Elephant de la Carlsberg și i-o mai arăți pe a doua după ce termini tu de luat prânzul sau cina... 

Îmi place The Harp Irish Pub &Restaurant pentru că îl găsim  acolo de zeci de ani, pentru că știe să se reinventeze, pentru că nu este lipsit de expresie și farmec, pentru că are angajați care trimit informații utile la timp, chiar și atunci când se strecoară subtil printre mese și așează delicat un "fluturaș" cu apariția unei noi băuturi... Îmi place că au un desert de final care ne amintește scopul venirii noastre aici. Da, deserturile se asociază cu cele englezești, dar și cu cele franțuzești, pentru că te inspiră să ai mișcări grațioase la masă, te invită să le savurezi răbdător, să le distingi componența, să le dai voie să te farmece. Exacta așa cum trebuie să o facă un desert. Noi am ales un Mousse de ciocolată cu înghețată. După aceea am știut că trebuie să ne mai întoarcem altă dată la The Harp...

Este locul unde mă simt întotdeauna liberă, simt că am ce mânca atunci când iau meniul în brațe, simt că berea mea e mai bună decât oriunde în altă parte, simt că deliciile unei mese, dar și cele ale unei societăți fac din acest local unul special!