Fără lume

Copilăria apare în vise, cu primăveri lungi și veri târzii. Lumea este în ochii mei prea mare, străină, neutral gray. Deșert cu milioane de arome e lumea azi, cu zâmbete fictive, priviri ferite și mahmureală din euforii sinistre. Ador ferestrele mari. Pe aici intră și ies visele mele alb negru și-n culori, pe aici încap favorurile, pe aici își lasă fumul țigara, pe aici trece mirosul de tei de primăvară târzie din copilărie. Dezmățată și distrată va fi bătrânețea mea. Mai colorată cu anii, cu un chaise-longue mai primitor, cu flori în grădina de toamnă-vară și-o pipă în loc de țigară.