Libertate

Atunci când lași lumea să spună- e libertate. Când prietenii par inexistenți, dar ei sunt acolo... Tu ești viu, mai puternic decât realitatea. Așa e libertatea.

Mă plimb alene printre mirosuri crude din piețe cu porci în agonie suspendați în cârlige. Spaima ținutului meu. Absolut singură, într-o lume liberă.

Cristian, vecinul cu ziarul în mână, mușcă din măr. Umezește hârtia avid de informații fake. E melodramatic atunci când împăturește ziarul cu zgomot, dar crede în libertate și în toate marile cărți ale omenirii. Mă uit la el și mi se pare că ar putea fi omul care m-ar iubi. Eu, o crisalidă, el, cu gândul să-mi ridice o statuie după ce nu voi mai fi.

Cred doar în Cristian, nu și în mentalitatea omului contemporan. El îmi spune în fiecare dimineață- O zi bună! Mă ajută să mă redescopăr când îi văd în ochi toate evenimentele politice din ziua de ieri. Cristian este singurul om de pe pământ care mai crede în politică și în libertate. Ancorat în realitatea lui senină. Are așteptări, capabil de iubire necondiționată. Cristian e liber. Mai ales pentru că e vecinul meu.