ANA ALEXE- INTENȚII, ABERAȚII FĂRĂ SUBIECT, OMENESC POSIBIL, ARGUMENTE, ENTUZIASM, ÎNSCENĂRI, FANTEZII

Pe Ana Alexe am cunoscut-o acum ceva ani. Sau, mai bine voi spune - am cunoscut-o acum ceva timp. I-ar plăcea mai mult așa. Este ca o șoaptă. Designer-ul acela deloc strident pe care l-am căutat multă vreme. Comerțul nu este modul ei de a se afișa în lumea în care activează. Dacă am încercat să îi bănuiesc existența, pentru că m-a făcut curioasă, ei bine, am descoperit-o fascinantă, unică, o enigmă care mă trimitea să o descifrez tot timpul. Nu cred că am reușit să o aflu. Este foarte naturală și cuminte, sinonimă cu tăcerea din care se nasc acele gânduri pure, atât de rare în vremurile astea. Așa sunt și creațiile ei, cu o lumină interioară care dă pe-afară. Dar și cu taină, cu adâncime, cu natural ca marea și iarba, cu inocență disputabilă, cu un joc al creației rar, ce nu poate fi asemănat cu altceva. Colecții mai vechi în cuvinte și poze- ANA ALEXE

"Prefăcute, rătăcite, încrucişate, eu Andromeda Bibi Vilt, frumoasă şi steloasă şi cu aparenţa mea domestică, femeia arzând ca un foc de aragaz, vă chemăm să ne priviţi, să luaţi la cunoştinţă surzenia răspândită în vise sigilate ermetic, să vedeţi pe chipurile noastre grefe de slăbiciune şi colaps, dar şi zâmbete binevoitoare, doar pentru că nu avem mari probleme existenţiale."

"În timp ce udă florile Manuela Leontescu cade din balconul de la bucătărie, pletele ei încep să zboare în şuviţe, filamente de ferigă şi lumină slabă mătură tencuiala blocului. Curtea pâlpâie între cer şi apă. Primejdia geometrică cu fund de saltea suge sângele deja închegat.

Nepăsătoare, Daphne Șotângeanu nimfa de sufragerie priveşte celebritatea umbrei ca pe o iluzie discrepant emoţională. Echo Pistol strânge rufele de pe uscător, schimbă apa la peşti şi talaşul la şoricel, cumpără repede nişte artificii online pentru aniversarea fantasmelor lui Zeus Chiriţescu şi, fumând o ţigară, se gândeşte cum să trăiască mai lacom decenta conştiinţă a umbrei. Devenită femeie şi mamă în urma numeroaselor căzături, îmblânzită de lovituri, predominant defectă, femeia cultivată seamănă în lung şi-n lat dezordine. Monologul ei nesfârşit citează clişee feminine pe care cealaltă le distruge cu strategie de autoafirmare. Tot ea, prima sau cea din urmă, consumă suprafeţele fără să lase nimic, se împuţinează hrănindu-i pe culegătorii de viaţă cu lapte, salivă şi sare de lacrimi. Amândouă trăiesc cu grija zilei de mâine. Cu o lacrimă nu sărezi tocăniţa, cu o şuviţă nu împleteşti visul. Amândouă îşi împrumută amintiri, una uită, alta aşteaptă. Amândouă sunt capetele unui fir de aţă.

Veniţi să surprindeţi modul contorsionat şi crud, în care reuşesc să trăiască împreună, întru spintecarea identităţii." (ANA ALEXE)

COBORÂRE ÎN RAPEL

Cursa de fond din iarnă s-a încheiat cu o serie de obiecte în trei dimensiuni, pe care le-am mişcat până v-au întâlnit şi pe care le-aţi mutat în momentul în care vi le-aţi însuşit. Am constatat că mă interesează mai puţin materialitatea acestor obiecte, cât tipul de ordine pe care reuşesc să i-o impun. Am numit ordinea mişcare că să pot continua lucrul pe acelaşi subiect lăsat neterminat.

Folosind forme de iluzie - bidimensională, plată, fluidă, prinsă în paginile unei cărţi şi mai ales contradictorie (imposibil de evitat) - caut gândul cel mai uşor sau direct care poate satisface frustrarea întrebării: "de ce mă mişc?". Încotro şi cum, de ce cultiv anumite mişcări în detrimentul altora, de ce anumite mişcări devin conştiente cât să trasforme genele, iar altele rămân la simplul stadiu de repetiţie mecanică? Există mişcare şi ea poate fi percepută că o grimasă care vine din interior şi înlesneşte dialogul cu sine sau ca informaţie – mai importantă decât mişcarea propriu zisă şi felul în care alegem să o consumăm.

Am ales sportul ca formă evidentă de educare a mişcărilor naturale, uneori nefireşti. Sportul-consum liniștește, tonifică, drapează, supune şi dă dependenţă. Sportul-estetic e început şi sfârşit sau transformare continuă. Sportul-moral produce sentimente de împlinire trufaşă sau cumpătată, reinventări în buclă şi falii între civilizaţii. Pentru record şi performanţă a separat corpul antic, cultivat cu suflu religios de cel modern – maşină de dat randament. Sportul, ca practică ideală, poate deveni mişcarea fundamentală şi permanentă, cu baze universale şi reverberaţie transcendentă pe care să o împlineşti la semafor, evitând mersul la club sau joggingul de stradă, cu tot maglavaisul de căşti, cesuleţe, termometre şi sticluțe cu lichid fosforescent.

Hainele - fragmente de stări, colaje de singurătăţi - pretind a croi un nou sentiment de contradicţie. O nouă condiţie. Formele reduse la expresia lor cea mai schematică, adaptabile la sute de situaţii diverse amorsează un anume văzduh: gândul născut din ce e ascuns.

Colecția Cerc, irefutabilă alegorie spiritual-erotică, se naște din necesitatea absolută de a trăi feminitatea, de a lăsa corpul să vorbească, de a-i asculta dorințele, senzațiile și totodată de a descoperi noi căi de exprimare. Lăsând să treacă ideile, gândurile și conceptele înCerc să mă detașez înainte ca materialul și desenul să mă prindă din urmă.

Ezit între o aspirație și o constrângere, aproape alese, aproape confortabile, atât de familiare. Dorința de a fi mai puțin în contrast pare neindeplinită pe harta colecției. Dualitatea continuă să coasă pânze. O ieșire, singura care mi se arată, este acceptarea experienței și a momentului prezent.

Rochia-oglindă, laitmotivul colecției, trece printr-un proces de reîncarnare. Tăiată și asamblată de nenumărate ori, evoluează în ritmul ei, pe un drum cu sens și aură. Curge senzuală peste pantaloni timizi, adăpostită de-un pardesiu aspru căptușit cu mătase.

Materialele naturale se întâlnesc într-o plăcere simplă. Mătasea, voalul de lână, stofa buclată, lâna coaptă, bumbacul și, nu în ultimul rând, dantela se decupeaza si reconstruiesc cu încredere, în gesturi și priviri, departe de șovăiala minții.

Fiecare element ocupă locul potrivit și se afirmă, liber de a trăi propria lui poveste. Obiectul reflectă subiectul într-o dorință potrivită de a deveni unul. Cercul.

https://anaalexe.com/category/archive/