Imaginea Paradisului în casă

Imaginea Paradisului în casă

Lumina difuză, peretele alb-gri, lumea mea pasională și incultă

Tu, în timp ce te deschizi fals, te închizi într-o carte bună citită la geam, cu spatele la mine.

Eu mușc din orizontul meu blocat, mă chinui de atunci, de la apariția cărții pe care o numești roman de dragoste.

Eu nu rezolv enigme! Tu ești o enigmă într-o casă cu tavan înalt prin care circulă aerul meu pur. Il respir numai pe el. Tac.

Te las cu romanul tău. Eu mă arăt incultă și ascult de greieri. Ei cântă toată vara, tu vii cu mii de justificări sui-generis. Prefer greierii. "Lectura are avantajul de a putea fi reluată. Viața nu!"- cum spunea un critic, parcă Manolescu.