Imaginează-te așa cum vrei...

Tocmai îi spuneam unei prietene că nu mă mai interesează hainele. Voia să mă îmbrace, a trimis niște fotografii cu ceva piese, însă nu pe stilul meu. Poate ușor prea mulate pentru proporțiile mele. I-am spus că la mine cele mai potrivite sunt rochiile sau fustele largi și lungi. Băbești, așa cum are spune o altă prietenă care mi-a reproșat la un moment dat că mă îmbrac băbește.

Observațiile astea m-au pus pe gânduri dar nu mi-au schimbat niciodată stilul vestimentar. Rochiile largi îmi dau alura femeii serioase, inocente, hai să mai spun și curățenia unui look grațios la care eu am tânjit toată viața. Buuunn.... În concluzie, pe mine nu mă veți vedea încorsetată într-o rochie mulată sau cu picioare la vedere într-o fustă minusculă să fac concurență pe plan artistic urban cu alte femei iubitoare de mini.

E drept că am momentele mele prin lumea înconjurătoare, poate la plajă sau cel mult prin scara blocului, dar și la curtea de la țară, când mai arunc pe mine un pantalon scurt, dar și acela în croială foarte largă. Tot ce e mulat îmi dă starî de sufocare. E acolo un soi de parcimonie a materialului textil sau a celui care a inventat minijupul, azi, destul de demodat... Slavă Domnului!

Sunt mândră că stilul meu a rămas consecvent. La 20 de ani, traiectoria mea s-a conturat bine de tot în ceea ce înseamnă vestimentație, atunci când un băiat din liceu s-a mirat la modul cel mai plăcut de o cămașă albă cu volane croită de mama, purtată de mine la jeansi negri, cu relaxarea unei tinere care știa că aceasta va fi estetica vieții ei. O întâmplare memorabilă, cu iz de je m'en fous, adică, uite că băieții nu se uită numai după fuste mulate...

Mă interesează hainele, mai mult poate decât atunci când eram inaptă și lipsită de experiență în tot ce înseamnă rafinament vestimentar. Acum mă intereseză să am cât mai puține și bune. Cu stil conturat și cizelat în timp.