Cochetării urbane

Infuziile de fericire și de bine mi le iau dimineața, atunci când ies în grădina mare din fața blocului. Poate că acela este momentul propice acumulării în mintea mea a unei idei clare despre programul zilei în desfășurare și tot acela este momentul în care aleg hainele din șifonier... Ciudat cuvânt ȘIFONIER- da, acela este locul unde hainele noastre se șifonează.

Întâlnirea în parc e cu oameni cristici, iubitori de câini sau practicanți de jogging, oameni pasionați de exerciții de armonie care-și dau binețe prin zâmbete largi și admit că, iată, a mai venit o zi.

Asta e cochetărie urbană, este energia pe care o primescc dis de dimineață, câd sunt încă într-o stare nereceptivă și când vreau să-mi demonstrez că a mai venit o zi din viața mea, că trebuie să-mi arăt eficiența, prietenia față de câinele meu, față de aceeași vecini cuminți, rezonabili, matinali, fără pretenții de conversații însemnate. De altfel, tare buni.

Cafeaua băută îndoită cu lapte, căști la urechi în care se aud compozitori cu reputație este o altă cochetărie urbană. Mers agale spre job-ul nou, abia schimbat, femei frumoase și chipuri neafectate de poluare, pentru că știu ele foarte bine care sunt cremele cele mai bune, parfum cu arome de oud sau patchouli, prea mulți bărbați pe trotinete pe baterie ( de se întreba unul pe facebook- oare cine mai f..e în țara asta dacă toți sunt pe trotinete), energii care se rirsipesc în chestiuni deloc esențiale, croissante pufoase scoase dimieața de la congelatoarele Ana Pan, un bulevard Dorobanți cu mentalități diferite și lume îmbătrânită, poate prea rece.

Magazinul de pe colț, unde se vinde somon rusesc, unde găsești bomboane mari cât un dovleac mai mic, tot rusești, are afișat în geam un anunț cochet ce ne amintește că în lumea asta mare e un război. Magazinul nu vrea război, așa anunță afișul cu semne albastre și galbene și o face bine, tot ca o cochetărie, pentru că, la urma urmei, trebuie să vândă responsabil. Peste drum, tot ca o cochetărie urbană e un restaurant cu sushi. Aici, în numele răsfățului, se adună lumea care are chef să mânânce și altceva... Boutiq-ul cu aer condiționat și cămăși din in e preferatul meu, cu tot cu podeaua alunecoasă și parfumul de cameră care se simte din stradă. Cochetărie urbană și sursă de emoții bune este și la librăria Dorobanți, unde prețul cărților sare dar, o carte pe lună parcă tot ne-am permite, fără regrete și cu gândul că am putea să mai evadăm din realitate.

Florăriile, la fel de multe ca farmaciile, sunt alte cochetării urbane. De la Catena îmi iau săpunul italienessc și, cu numai 15 lei, la mine în baie miroase ca la Portofino mai bine de două săptămâni. Florăriile ma inspiră la poze bune, la vitalitate și momente de viață colorate.

Mă mai predau în cafenele atunci când am chef de o ciocolată caldă. Dar nu stau mult. Nu știu de ce, poate că nu am fost niciodată o cochetă.

foto by Yordash Yordash