Vara, așa cum este și trebuie să fie

Vara mă fură gândurile Tu ți-ai luat cămașă cu palmieri. Marea nu e albastră, e în toate culorile, imparabilă. Ne așteaptă.

Vreau loc pe nisip cu tot cu seri de vară dramatic-bonome, să-mi dau în petec cu vinul rosé agreat de amândoi la un loc. Tu știi istoria vinului rosé, eu o ascult cu precizări și nu mă mai recunosc decât ca o floare de culoare roșie ca macul.

Vara vrea să pară lungă. O cred și-mi convine să o cred, așa cum o credeam pe Bobonne când mă striga la masă, la supa de pui cu tăiței de casă în serile ei la bucătăria de vară.

Vara cearșafurile stau afară, pe sârma lungă cât viața. Mă ascunzi printre ele să nu văd ce se petrece după dealuri, apoi mă lași să fug și să mă mai întorc târziu, după ce apune el, un soare cu plete și pomeți rotunzi și roșii ca desenele mele din copilărie.

Vreau vara tot timpul și mă minți că nu se poate. Că vine ea până la urmă toamna, iar gândurile mele obsedante despre verile lungi și neterminate sunt doar vise. Clipesc leneș, fac lucruri inutile, ca-ntr-o vacanță de vară din copilăria mea cu jocuri, plină de castani sălbatici înfloriți în mai. Apoi, mai târziu de mai...

Foto- Pinterest

Comentarii