Cum să uiți

Vrem primăvară, de parcă primăvara asta ne-ar rezolva toate problemele. Vrem bucurie în viața noastră, de parcă nu am ști deja că bucuria apare provizoriu. Azi, vreau să mă culc pe o ureche, așa cum nu am mai făcut asta demult, ca un semn de slăbiciune... Să atârn de timp cum atârn de tine. Să mușc din viață și din clipă ca din pâinea mea cea de toate zilele pe care Dumnezeu o dă numai la regi. Tu și eu descoperim pe zi ce trece mai mult deosebirile care ne-au legat cândva, atunci, la începutul de sfârșit. Iubirea mea de azi este ca legile naturii. Funcționează independent de mintea asta răvășită, neînțeleasă, credulă, totuși, capcană pentru proști. Cu mintea mea am fost și rea, cu mintea mea am fost prea bună, cu mintea mea te-am provocat și te-am uitat.