Amor

Mă uit la el cum mușcă atât de convingător dintr-un măr și îmi spun- gata, a venit frigul și anul ăsta.

Parcul de sub geam e un teritoriu pustiu, cu toți copacii din el pleșuvi, obosiți de ploaie.

Cu bănci goale, antiamoruri.

Am fost singură pe bancă vara asta. Banca pe care am putea să încercăm instant, fără teatralism, amorul din noi.

Acum, e goală. Uite cum un dar ca ăsta se transformă în frig și toamnă și nimic.

Fug, mă întorc, eu chiar cred în plăcerea proaspătă. Vine altă vară ani de-a rând. Ca-n toți acei ani în care tu ai venit și-ai tot venit.