Bleu

Bleu d'Auvergne, o mare brânză, Bleu de Chanel când l-am simțit pe un trecător și se potriveau unul cu altul, bleu- primii mei jeansi asortați cu ochii și cu mărgelele cumpărate de la mare într-o zi când a fost prima mea zi la mare. Poate în Vama Veche, unde libertatea era bleu când cerul iși chema marea inocent în seri calde și nesfârșite. Bleu, Parisul cu toate luminile lui aprinse, albastru de Paris, apoi albastru de Prusia, albastru egiptean, albastru de Voroneț și un albastru combinat cu blue green când am fost în Portofino. Ultramarine blue pe plaja de la Corbu și zilele liniștite din Aegina sau în Grecia din Corfu, sky blue în satul unde am copilărit cu ochii după soare, lună, păsări și ploi adevărate, turquoise în serile mele de pe faleza din Tulcea, cărți- așa cum era Aventurile lui Habarnam, închisă și deschisă de coperțile ei bleu, clasorul cu timbre vechi și azi și mai vechi în nuanțe azurii și pigeon, cu speranțele mele de copil pastel, cu bluzele mele favorite și feminine tot bleu în veri cu vacanțe luuuuuuungi și umbre albastre indigo. Bleu muntele demn, înzăpezit și pe vremea asta cu încălzire globală, bleu ceasul meu Longines cu tradiție, bleu colierul delicat cumpărat în rate de la boutique-ul de pe strada mea frumoasă, bleu aș vrea să fie și amintirile oamenilor despre mine, bleu ultima colecție cu rochii mătăsoase, bleu părul meu nevopsit, bleu pisica mea scottish, Lila. Le bleu, Anastasia.