De vară
Multe ispite de vară, cărți, umbră, fructe- pot fi și de mare, priviri oacheșe, furișe, pe la mese colorate și miracole povestite noaptea, la poarta casei.
Sandale fără toc, un camarad nepotrivit pentru o seară, dușuri după aniversări și beții grotești, pahare cu vin roșu, letargie și cântece vechi, de amor, pentru comportarea mea liberă.
Vara te vreau la distanță. Apoi, să te izgonesc îndărăt, cu chef și fără chef. Te vreau cu program, fără să spui tu ceva. Altfel, îmi pierd răbdarea și gustul pentru tine
Vara e multă lumină și totul e mai puțin obscur, tu mă compari cu o floare din natura reală, eu sunt în chiloți albi pe veranda cu vedere spre mare.
Vara e nevinovată ca vata de zahăr pe care o mâncam în copilărie, e virtuoasă, iar eu sunt doar temătoare că se va termina.
Vara iese clară din pântecele meu, pe plajă, la Corbu, acolo unde tu nu ai vrut să mergi niciodată.
Vara mă compară, atunci când mă vede, cu o rază de soare, eu îi spun că mă confundă, îmi pun rochia albă și o pătez cu vinul de la cină care nu mă îmbată.
Vara, eu descriu lumina în multe nuanțe, la fel și apa mării și cerul și ochii tăi cu privire lungă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu