Credea Einstein în Dumnezeu? Care a fost marea întrebare la care fizicianul a căutat răspuns toată viața

Einstein, fizicianul laureat al Premiului Nobel, care „a explicat puterea stelelor și ne‑a ajutat să descoperim forța nucleară” prin celebra ecuație E = mc2, a fost întrebat aproape obsesiv de fanii săi – pentru că se bucura de popularitatea unei vedete – dacă crede în existența lui Dumnezeu. În volumul Ecuația lui Dumnezeu publicat de Editura Trei, nu mai puțin celebrul fizician Michio Kaku, profesor la City University din New York și coautor al Teoriei corzilor, răspunde la această întrebare, dar totodată dezvăluie și care a fost marele vis al lui Einstein, întrebarea la care a căutat un răspuns întreaga sa viață.

Mai ales în ultima parte a vieții, autorul Teoriei relativității, Albert Einstein, era frecvent întrebat care este în opinia sa sensul vieții și dacă el crede sau nu în existența unui Creator al universului. Într-o scrisoare privată scrisă chiar înainte să moară și vândută la licitație în 2018 pentru suma de 2,9 milioane de dolari, Einstein „s-a arătat disperat de ideea de a răspunde la întrebările legate de sensul vieții, dar și-a exprimat cu claritate gândirea despre Dumnezeu. După cum scria, o problemă este aceea că, de fapt, există două feluri de Dumnezeu, iar noi îi confundăm adesea pe cei doi. Mai întâi, există Dumnezeul personal, cel căruia ne rugăm, Dumnezeul din Biblie care îi nimicește pe filisteni și îi răsplătește pe credincioși. El nu credea în acel Dumnezeu. Nu credea că Dumnezeul care a creat universul se amesteca în problemele muritorilor de rând. În schimb, el credea în Dumnezeul lui Spinoza — și anume Dumnezeul ordinii într-un univers care este frumos, simplu și elegant. Universul poate să fie urât, aleatoriu, haotic, dar în schimb are o ordine ascunsă care este misterioasă și în același timp profundă”, observa Michio Kaku în cartea Ecuația lui Dumnezeu.

Einstein a afirmat la un moment dat că se simte ca un copil care a pătruns într-o bibiliotecă uriașă, unde există peste tot stive de cărți ce cuprind misterele universului. Sensul existenței sale ar fi fost – credea Einstein – acela de a citi cât mai multe capitole ale acestor cărți.

Fizicianul Michio Kaku comentează peste ani afirmația lui Einstein: „Totuși el a lăsat fără răspuns întrebarea: dacă universul este ca o bibliotecă imensă, există și un bibliotecar? Sau există un autor al acestor cărți?”

Care a fost visul lui Einstein și la ce întrebare a căutat răspuns întreaga sa viață?

Einstein nu se îndoia de existența lui Dumnezeu, deși nu avea o reprezentare strict canonică a divinității. Armonia desăvârșită a lumii, a legilor fizicii vorbeau de la sine despre existența unui Creator. Așa cum dezvăluie Michio Kaku, întrebarea care l-a preocupat și l-a motivat pe Einstein se referea nu la existența unui Creator suprem, ci dacă „a avut Dumnezeu de ales când a creat universul?”.

Marele vis al lui Einstein a fost să descopere o ecuație de cel mult două rânduri – Teoria tuturor lucrurilor, pe care savantul o numea Teoria câmpului unificat – care să-i permită „să citească în mintea lui Dumnezeu”, cu alte cuvinte, să descopere rațiunile divine din spatele creației și să afle răspunsurile la toate misterele majore ale vieții.

Dar acesta a fost nu numai visul lui Einstein, ci a multor altor oameni de știință, din vechime și până în zilele noastre. După cum spunea fizicianul Freeman Dyson, „drumul spre teoria câmpului unificat este presărat cu cadavrele tentativelor eșuate”. Totuși, marii oameni de știință ai momentului sunt de acord că eforturile fizicienilor converg astăzi spre o soluție.

Ecuația lui Dumnezeu – locul unde fizica se învecinează cu metafizica și religia>

Cu toată genialitatea sa, în căutarea Teoriei tuturor lucrurilor, Einstein nu a reușit să găsească un principiu călăuzitor. „Găsesc o mulțime de idei, dar niciun principiu călăuzitor”, observa fizicianul american Michio Kaku, cel care a revăzut în repetate rânduri calculele și însemnările lui Einstein. Celebrul fizician începuse să-și dea seama că dorința sa de a pătrunde „în mintea lui Dumnezeu” este sortită eșecului. Einstein era convins că trebuie să descopere în natură un principiu general pentru a progresa în cercetările sale și afirma: „Dumnezeu e subtil, dar nu malițios”. Michio Kaku povestește că, după eșecuri repetate, plin de amărăciune, în ultimii ani ai vieții, Einstein spunea: „M-am mai gândit și poate că, până la urmă, Dumnezeu este malițios”.

În Ecuația lui Dumnezeu, Michio Kaku expune cititorilor toate încercările oamenilor de știință, de la Newton încoace, de a găsi principiul din care începe și în care se sfârșește totul. Teoria corzilor este principalul candidat în a oferi un răspuns la Ecuația lui Dumnezeu. Cu un talent absolut remarcabil de popularizare a științei, Michio Kaku scrie o poveste în care eroii principali sunt fizicieni celebri, portretizați foarte expresiv, iar intriga o reprezintă întrebările cheie ale umanității. Michio Kaku își încheie cartea citând opinia lui Stephen Hawking despre Teoria tuturor lucrurilor: „Dacă vom descoperi într-adevăr o teorie completă, ar trebui ca în timp ea să poată fi înțeleasă în principiu de toată lumea, nu doar de câțiva oameni de știință. Apoi noi, cu toții, filosofi, oameni de știință și oameni obișnuiți, ar trebui să putem lua parte la discutarea întrebării: cum se face că noi și universul existăm? Dacă găsim răspunsul la asta, ar fi triumful suprem al rațiunii umane — căci atunci vom cunoaște mintea lui Dumnezeu”.

Comentarii