Ludmila Corlăteanu- “Aș fi vrut să am mai mult talent în zona de business. M-ar fi ajutat asta în afacerea mea!”
Ludmila Corlăteanu-
„Totul e ca în romanul Alice în
Țara Minunilor- Dacă vrei să stai pe loc, trebuie să alergi foarte tare. Ca să
te miști măcar un pic, trebuie să alergi mult mai mult!”
Am știut că voi întâlni un om motivat atunci când am
pășit spre atelierul Ludmilei. Am văzut devotamentul pe chipul ei, iar faptul
că s-a îmbarcat într-o afacere de designer profitabilă demontrează că pasiunea
și munca sunt cele care aduc împlinirea. A simțit fiecare treaptă urcată până
la acest moment, dar știe că poate fi mult mai sus. Știe și îndrăznește!
Omul trebuie să aibă toate opțiunile, iar dacă alege, atunci
alege din motive care lui îi convin
„Nu mi se pare normal
ca eu să spun-următorul lucru: “ Sunt un business mic, cumpără de la mine...” Eu trebuie
să conving acel om prin produsul pe care îl vând, prin calitatea acelui produs, prin
unicitatea lui, prin tot ceea ce înseamnă preț foarte bun. Nimeni nu este dator
să îmi facă mie favoruri. Observ multe brand-uri în piață care fac un design
mimimalist, de calitate foarte bună, țesături bune și își construiesc pas cu
pas audiența fidelă, baza lor de clienți. Nu trebuie să fii designer-ul care
face numai haine de lucrare de dimplomă... Genul acela de haine din care omul
nu își poate da seama care e amanșura sau care este o gaură decorativă și să
fie nevoie de instrucțiuni pentru a îmbrăca o rochie. Trebuie să fii tu ca
designer și e nevoie să ai capacitatea de a-ți susține așa cum trebuie
afacerea.
Lumea mă știe ca
Ludmila Corlăteanu. Am înțeles cum funcționează lucrurile, cât de cât, după ce
m-am întors de la Institutul Marangoni,
din Milano, unde am studiat design. Am realizat o colecție-capsulă, am fost cu ea la târg, apoi am fost și cu cea de a doua, iar azi am
început să vând wholesale. Clienții mei sunt boutique-urile care vând produsele
mele de câțiva ani buni. Îmi este comod, este mult mai ușor, am devenit de la
an la an mult mai bună, prețurile confirmă calitatea și nu sunt exagerate. Prețurile
se măresc, de la an la an, iar asta e regula pieții, dar, ca desiger, mărești
prețurile exagerat când nu mai faci față și vrei să scapi de clienți. Eu nu fac
acest lucru, iar dacă mi-am ales o nișă de preț este bine să o mențin... Eu, de exemplu, când merg la
târguri de țesături, ador să admir ceva care sare ca preț de 60 de eruro, sau
100 de euro, dar știu un lucru- dacă fac o rochie dintr-un astfel de material cei care îmi sunt clienți nu o vor cumpăra. Mă
opresc la țesături bune, dar nu foarte scumpe, iar rochiile pe care le creez
trebuie să arate bine și să aibă prețul acela pe care îl știe clientul.”
În 2008- 2009, după ce realizasem numai rochii de zi, am
îndtrăznit să creez și o colecție de rochii de seară. Aceasta mi-a salvat
afacerea!
„Nu m-a speriat
criza, am adăugat această colecție de rochii de seară din mătase curată în anii
2008-2009. Astfel, mi-am salvat afacerea, pentru că aceaste colecții de seară
mi-au oferit o piață foarte bună în Orientul Mijlociu, unde am vândut foarte
bine. Este adevărat că în România, designerii sunt specializați pe astfel de
ținute și rochii de mireasă. Oricum, îmi plac foarte mult lucrurile feminine și
îmi place mult să fac astfel de rochii, asadar m-am pliat perfect pe colecțiile
acelea care mi-au salvat afacerea la acel moment.
Folosesc poliester,
mai ales la rochiile de seară, dar și țesături naturale la colecțiile de zi. Mila Mila este brand-ul meu de zi care
merge spre Milano, iar acolo clientela este foarte pretențioasă, este o
clientelă cu bani, care vrea să îmbrace lucruri naturale. Nu folosesc lână
absolut deloc, pentru că încălzirea globală și-a făcut efectul și lumea nu mai
cumpără acum produse călduroase. Mulți dintre noi avem acum căldură și la
serviciu, la birouri și oamenii preferă să poarte ceva ușor, din bumbac, chiar
și pe timp de iarnă. “
Am patru colecții
pe an, în funcție de vânzări și de sezoane. Mă inspiră și blogg-urile de fashion,
dar și tiparele de pe site-urile vintage...
“Colecția
de vară ia naștere în luna iunie și va fi prezentă în magazine până în luna
octombrie. Deocamdată nu există precollection. Ador să fac pantalonul combinat
cu fustă. Mi se pare interesantă această îmbinare. Fac asta de trei sau patru
ani. E un obiect interesant care poate ascunde o coapsă foarte lată, sau poate
ascunde o gleznă care nu e tocmai frumoasă. Brand-ul Ludmila Corlateanu este cel de seară și se vinde foarte
bine la Paris. De asemenea, ador rochia cu guleraș, mi-au plăcut delatiile gen
manșete ale anilor ‚50. Le-am adaptat și în colecțiile mele. Mă inspiră
blog-urile de fashion, poate și
Pinterest, fashionistele care apar des pe Facebook. Iubesc site-urile care vând
tipare vintage. Nu le cumpăr, dar mă inspiră schițele de atunci. Pe vremuri nu
exista pret-a-porter, doar couture, iar rochiile couture costau cât o mașină....
Firma Dior avea, de exemplu, o licență
la o firmă care vindea tipare. Atelierele de croitorie erau cele care puteau
cumpăra aceste tipare și realizau rochii pe care le îmbrăcau doamnele care își
permiteau astfel de piese. Pret- a-
porter a fost inventat de americani. De ce? E simplu! Pentru că ei nu puteau să
satisfacă nevoile unei țări atât de mari cu produse couture. În primul rând
pentru că erau foarte scumpe și în al doilea rând pentru că acea cantitate care
putea să fie făcută la comandă din Europa era foarte mică. Așadar, americanii
au început să vină la firmele franțuzești și au cerut variante de haine mai
ieftine, au cerut tiparul gradat și au început să confecționeze produse en
gros. Îl vezi, îl cumperi, e al tău...”
A-i spune unui designer că e comercial era o înjurătură
atunci când eu mă aflam la școala din Italia, la Marangoni. Acum am devenit un
designer comercial
“Da,
pe atunci designer-ul trebuia să fie orice, dar nu comercial. Eu mă străduiesc
să fac și chestii creative, să conving cu un detaliu, să realizez ceva practic,
dar în același timp unic. Am devenit un designer comercial... Iubesc stilul
minimalist, iar printre vedetele pe care le-am îmbrăcat se numără Dana Rogoz,
Andreea Esca, Ana Morodan, fetele de la Faboulous Muses.”
Mi-ar fi plăcut să am mai mult talent în sfera de
business
„Poate că ar trebui
să fiu mult mai sociabilă... Sunt o introvertită. Merg la târguri, merg în
fiecare an la Paris Fashion Week... Îmi place mult la târguri, pentru că în
cadrul lor văd feedback-ul celor care admiră hainele mele, aflu păreri, reacții
adevărate. Se întâmplă, de exmeplu, ca eu să fiu nemulțumită de un anumit model
dintr-o colecție și îmi doresc să dispară. Colegele mele îmi spun că e bine ca
acel produs să rămână acolo, pentru că există cu siguranță o doamnă care va
iubi aceea rochie... Eu sunt foarte
realistă! După ce finalizez o colecție,
20 de procente dintre produse din
ea nu-mi plac... Dar le las acolo. Oamenii apreciază ceea ce eu nu apreciez.
Agentul de vânzări este cel care intervine și mă aduce cu picioarele pe pământ.
Un designer nu ar trebui să-și vândă direct colecția pentru că o vede mult prea
personal...Nu am talentul de a vinde, iar a vinde este un talent! De aceea am
nevoie de un agent de vânzări!
Voi aminti că sunt
președintele unei asociații de designeri,
(http://rdf.org.ro/federatia-romana-de-design-vestimentar-si-accesorii?fbclid=IwAR2EspkwccD9SeFVHshutSjF8i2jHJ4v5Lvt5Qnvsi5RxOEBbb), iar aici administrăm cu ajutorul IMM-urilor târgul
Paris Fashion Week. Facem asta de patru
ani de zile. Există peste 30 de firme care merg cu acest proiect la Paris
Fashion Week, unde vin clienți proprietari de boutique-uri. Acolo nu vindem cu
bucata, suntem toți exportatori... Unii mai mari, alții mai mici, dar toți
funcționează după aceeași schemă. Designerii prezintă colecțiile, iau comenzile,
merg acasă, le produc și le exportă. Toți au stiluri diferite, evident, fiecare
pe ceea ce s-a axat... Un proiect care sper să fie de durată.”
Îmi doresc o creștere a cifrei de afaceri de la an la
an...
„Da, vreau să merg
înainte! Vreau să cresc aici, în România! Am avut posibilitatea să rămân la Milano,
după școala de designer, ( Insituto Marangoni),
dar nu mi-a plăcut. Am dorit să mă întorc, chiar dacă acolo școala îți
asigură job-uri... La Milano nu m-am simțit acasă. Am venit aici și am pus pe
picioare acest business care-mi oferă direcția în viață. Nu mă plictisesc,
fiecare colecție a mea este o provocare și chiar dacă uneori ești stresat, sau
ai senzația că nu-ți vine inspirația, că ești blocat și te sperii, totul revine
la normal. Te agăți de un detaliu și uite așa merg acolo unde mi-am propus. În
job-ul acesta eu nu mă plictisesc! Sper să trec peste toate greutățile, chiar
dacă acum situația economică din lume este așa cum o știm, iar piața este
suprasaturată... Oferta este foarte mare, trebuie să fii competitiv, să te
conformezi! Ca în romanul Alice în Țara
Minunilor- Dacă vrei să stai pe loc, trebuie să alergi foarte tare. Ca să te
miști măcar un pic, trebuie să alergi mult mai mult!
Este o competiție,
dar nu mă plâng, pentru că în acest caz ar trebui să-mi iau lucrurile și să
merg acasă. Mai bine iau totul ca atare
și arăt lumii că trebuie să fiu bună în tot ceea ce fac!”
Comentarii
Trimiteți un comentariu