Te iei cu viața și uiți

Eu nu cred că există oameni răi. Și dacă există, asta nu e treaba mea. E treaba lor. Așa cum eu nu cred că există pictor cu pânze mânjite fără rost.

Te iei cu viața și uiți răul din lume. Dacă ai bucurii, sunt tainice, le împarți numai cu cine crezi că te merită.

Dacă ai tristeți, atunci sunt și ele teritorii secrete. Le spui numai cui nu te va face să te simți pierdut vreodată.

Te iei cu viața și uiți păcatele tale, păcatele altora. Lași totul deoparte ca pe un secret abandonat pentru că oricum nu are cine să-l afle vreodată.

Iubești viața așa cum s-a nimerit ea să fie și nu ai chef să îți bănuiești existența viitoare. Nici să o programezi, Dumnezeu râde tot timpul de planurile tale.

Te iei cu viața și uiți de iubiri vinovate, de iubiri reale sau ireale.

Iubirile sunt ca untul pe plita încinsă, rămâne un iz din care tu înveți că tirania fidelității ți-a mâncat scopul în viață.

Te iei cu viața și uiți, iar, mai apoi, la sfârșit, rămâi tot o enigmă.