Bleu powder, ca pe o insulă grecească, loc de vis și de mutat

Spațiul meu imaginar nu are granițe. Azi este bleu și în armonie cu râsu- plânsu din viața mea.

Totul mi se deschide odată cu mijlocul ăsta de vară în folosul meu- și pepenele roșu mâncat pe furiș, la două noaptea, pe cearșaful moale care-mi dă imaginea unui univers omogen și cântecul lui Vivaldi separat de zgomotul mingii de ping-pong jucată târziu de rubedenii între ele, fix sub geamul meu.

Bleu e umorul tău numai atunci când e de bună calitate.

Și Marea când se contopește cu cerul la apus. Devine Marea Roșie. Apoi, în noapte, se estompează în aceeași nuanță de bleu, când apar descântecele și poveștile pe jumătate năluciri. Ca în casa bunicii, unde serile erau basme, iar în sat, bîlciul de sâmbătă seară, mai bleu ca niciodată. Bleu strident, bleu tern, bleu intim. Ca un perete de cameră cu geamuri înalte și lumină entuziastă pentru oameni optimiști. Powder Blue și Carolina Blue ca pe o insulă grecească. Loc de vis și de mutat.