Joc de nuanțe, stil cu tot cu degringolada din moda de azi

Am auzit un om care a spus acum trei sau patru ani că nu mai există acel must-have în modă. Designerii nici nu apucă bine să creeze, să imagineze ceva nou, că apare altă noutate pe care o dorește lumea cu nesaț. Mi-am spus că e prea mult și m-am obișnuit greu cu această eră a modei, apoi m-am bucurat pentru că am găsit în asta o oarecare libertate ce te va lăsa să poți fi tu și să alegi sofisticat ceea ce vrei tu cu adevărat.

Am haine pe care nu le-am interpretat niciodată ca pe un adio, dimpotrivă, le-am păstrat pentru unicitatea lor, pentru textura lor, pentru faptul că nu voi mai găsi niciodată în magazine ceva de o calitate atât de bună. Le reinterpretez în ținute la care adaug accesorii sau piese moderne, le păstrez pentru apariții pe care le doresc grozave, le pun pe mine într-o manieră feminină sau, poate, androgină, mă joc mai ales cu propriile mele detalii și idei, îmbrac un corp fiindcă e încă în viață.

Degringolada asta din moda de azi e discutabilă... Poate că ar trebui să îmi placă să mă adaptez, să o văd cu proprii mei ochi, să savurez tot ce e frumos în jurul meu și să mă înconjor de ceea ce merit.

Uite, îmi place catifeaua, îmi place un pantalon larg, mătasea naturală, o eșarfă în nuanțe calde, un sacou în croială androgină, o haină de iarnă versatilă, o pereche de bocanci din piele de calitate, o pălărie cu iz vintage din anii 50, o geacă de primăvară deschisă la culoare, un medalion modern, mărgele negre asortate cu unele gri, sau fucsia, poate și o fustă lungă cu jeans larg, ca la Paris. Îmi place și cașmirul, și paltonul din lână la care port mai nou pantalonii evezați și încălțările sport cu tot cu geanta crossbody și fularul stilat, ușor colorat.