Interviu - STRAIE- Vanessa Ressler: “Îmi doresc să fac lucruri frumoase și purtabile care să treacă testul timpului, să nu se perimeze foarte repede!”

Straie s-a născut din dragoste pentru hainele create cu talent și gânduri bune, pentru hainele de calitate, din materiale naturale, prețioase, ca bumbacul sau mătasea din borangic. Este brand-ul prietenos cu mediul, respectuos cu oamenii și cu alegerea lor atunci când vor să poarte piese de calitate, îmbinate cu tradiționalul românesc. Aici primează pasiunea, lucrul bine făcut, seriozitatea și străduința unei femei de 52 de ani, pe nume Vanessa Ressler, al cărei vis din copilărie s-a materializat într-un business remarcabil.

Cum a apărut brand-ul Straie?

Practic, ideea unei astfel de afaceri era undeva în interiorul meu și, la un moment dat, nu am mai reușit să o țin acolo. Mai precis, eu aveam o carieră corporatistă, o carieră destul de bună. La bază, sunt chimist, eram cu adevărat pasionată de chimie, in copilarie aveam un mini-laborator acasă. Am lucrat mulți ani de zile la Michelin, la fabrica din Florești, în manufactura de anvelope. A fost foarte interesant, acolo am intrat ca inginer chimist, apoi am urmat o carieră de management. Apoi, am devenit mamă a doi copii gemeni, am stat un timp acasă, pentru a avea grijă de ei, iar atunci a intervenit o perioadă de introspecție soldată cu regândirea priorităţilor, recalibrarea planurilor de viaţă dar şi redefinirea noţiunii de fericire.. M-am gândit la ce voi face în continuare. Mi-am spus cum ar fi oare să fac ceva care să îmi placă atât de mult încât să nu simt că muncesc? Apoi, încet, încet, mi-am adus aminte de faptul că eu croiam haine la vârsta de 16-17 ani... Coseam pe atunci din orice materiale găseam prin casă. La balul de absolvire al liceului mi-am făcut fusta din una veche, de in lână de vară, a bunicii și un batic din organza de mătase al bunicii, pe care l-am integrat în fustă. Pe la 9 ani, cu ajutorul unei croitorese, mi-am făcut o fusta cu crinolina, iar cu sârmă găsită în casă am construit cercurile acelea specifice unei astfel de fuste. Eram extrem de încântată. Cert e că am redescoperit acest talent, care, poate, era ascuns în copilăria mea. Am început să croiesc singură, după tipare, multe dintre rochiile mele de petrecere, sau de ocazie, erau făcute mine. Acest lucru s-a întâmplat pe toată perioada facultății și eram admirată tot timpul. Mă întreba toată lumea de unde am acele haine. Dintotdeauna am preferat să regret ceva ce am facut decât să îmi pară rău că nu am avut curajul să încerc aşa că răspunsul la intrebarea “ce sa fac in continuare cu viata mea ?” a venit firesc – îmi voi urma visul de face haine.

De unde a venit numele Straie în afacerea aceasta? Vă inspiră portul popular, tot ceea ce noi numim tradițional?

Da, mă inspiră portul popular și admir enorm creativitatea si ingeniozitatea creatorilor populari. . Numele STRAIE a venit tocmai pentru a face o punte între trecut și viitor, iar colecția mea de ii se numește Rădăcini. Ideea de la care am pornit este aceea de a asigura continuitate portului popular. Eu nu vreau să concurez cu meșterii populari, cu cei care fac ii de mână, intenția mea este aceea de a aduce ia în contemporan. Am ales să contribui la păstrarea şi continuarea tradiţiilor vestimentare prin reinterpretarea lor într-o manieră modernă, prin îmbinarea tehnicilor, designului portului şi simbolurilor tradiţionale cu elemente contemporane. Eu cred că transpunerea în vestimentaţia modernă asigură continuitatea în timp a valorilor costumelor tradiţionale româneşti, le dă o viaţă nouă şi o semnificaţie în plus pe lângă importanţa lor sentimentală şi istorică. Merită să adaptăm ia, să o purtăm și cu alte piese, astfel încât să îi prelungim viața. Folosesc tiparul clasic de ie, iar la iile din pânză am păstrat cusătura manuală de la decolteu care se numește în unele zone burta vacii, în altele zone creasta cocoșului. Am învățat să o fac întâi eu, acum o realizează cu multă artă și doamna care lucrează pentru veșmintele Straie. Am preluat broderii din diverse zone ale țării, le-am modificat pentru a putea fi folosite la anumite programe la mașina de cusut. Un alt element pe care am dorit să îl păstrez a fost confecționarea manuală a șnururilor și ciucurilor. Mi s-a părut că în felul acesta îi adăugăm iei un pic de suflet și valoare.

Care este feedback-ul celor care cumpără hainele Straie? De ce ar trebui să iubim aceste piese vestimentare?

Lumea este foarte încântată de iile de mătase. La fel și de cele din pânză naturală. E drept că o mulțime de ii din pânză realizate după modele românești, au apărut pe piața noastră provenind din India sau China, la prețuri foarte mici, dar o ie din mătase este mult mai prețioasă și, în consecință, mai scumpă, iar cine cumpăra o astfel de ie și-o dorește! Prețul nu este unul foarte mic, iar acesta reflectă volumul de muncă, dar și calitatea materialului. Voi menționa faptul că e destul de greu să menții un echilibru între creație și partea economică. Din păcate, un antreprenor din industria fashion trebuie să supraviețuiască, iar aici nu vorbim numai de partea de creație. Evident, mi-aș dori să fac mult mai multe decât ceea ce fac acum, dar mă opresc la unele modele pentru că îmi dau seama că, din punct de vedere economic, nu se vor justifica, iar eu am de plătit salarii, taxe, utilități... Pentru a putea merge mai departe trebuie să existe un echilibru în toate. Nu sunt un artist care expune și trăiește din puțin... Ia din mătase a fost best seller ani de zile, iar prețul ei, (360 de lei), a adus reacții de genul- “este un preț enorm, nu va cumpăra nimeni!” Dar, mătasea se lucrează mult mai greu decât o pânză, trebuie să știi cum să o lucrezi, pentru că este foarte delicată. Am făcut toate calculele, nu poate avea un preț mai mic. Peste toate, mătasea asigură un confort termic special, este purtabilă atât iarna, cât și vara. A fost o perioadă în care nu prea s-au cumpărat, după care a explodat cererea, iar ia de mătase MarIA, din colecția Rădăcini, a fost cea mai vândută. Este un produs de suflet pentru mine, mai ales că mătasea din care confecționăm aceste ii este produsă în România, la o fabrică de pe lângă București. Dantela este făcută într-o fabrică din Satul Mare, care produce pentru export și este de calitate superioară.

Aș dori să știu cum a fost în pandemie și care au fost cele mai vândute piese marca Straie?

Nu am închis în pandemie, nu am făcut acest lucru pentru că șomajul tehnic nu era o opțiune pentru noi. Mi-a fost și un pic teamă, pentru că în momentul în care închizi sau iei o pauză mai lungă, lumea te uită, iar tot ceea ce ai câștigat ca brand pierzi, te estompezi ca imagine pe internet, drept pentru care am luat hotărârea să continui. Aveam niște stocuri de bumbac și am făcut măști, le-am vândut, dar le-am și oferit în scop caritabil la diferite centre sociale, am încercat și la spital, dar mi-au spus că nu au voie să primească așa ceva. Apoi, a venit ideea de masti care pot fi decorate de fiecare dupa dorinta proprie, pentru că citisem la un moment dat că în această perioadă erau foarte căutate produsele do it yourself... Am continuat să fac haine, am înlocuit târgurile fizice cu cele online, m-am înscris pe mai multe platforme online și astfel am reușit să supraviețuiesc. Credeam că va fi sfârșitul, dar, cumva, am reușit să o scoatem la capăt. Am colaborat cu alți designeri care căutau ateliere să își producă hainele și, astfel, am trecut peste toate piedicile din acea perioadă. Cel mai bine s-au vândut fustele Geometry din bumbac, versatile, colorate... Erau zile când ambalam câte 20 de pachete, așadar, aceste fuste au fost vândute cu sutele...

Ce vindeți cel mai bine în afara țării?

Iile sunt cele care se vând cel mai bine în afara țării și nu neapărat la românii plecați acolo. Primesc comenzi din SUA, Franța, Germania, Japonia, Mexic...Pot spune că am început să vând acolo înainte de a vinde la noi în țară. În România nu aveam multe vânzări, însă, treptat, lucrurile s-au schimbat in bine.

Care sunt materialele pe care le folosiți cu preponderență în colecțiileStraie?

Pânza topită de bumbac, țesută în România, la Pașcani. De obicei, atunci, când mă aprovizionez, încep cu ceea ce pot găsi la noi în țară. Aici am descoperit pânza topită pe care o știam eu din copilărie și din care aveam multe rochii, fuste, bluze, etc. Mătasea o folosesc foarte mult, cea numită voal borangic de mătase, sau lisae. Mai am voal creponat de mătase naturală, adusă din Italia, care se poate broda mult mai ușor decât borangicul. Am încercat pe partea de broderie să colaborez cu ateliere de brodat, pentru că sunt foarte multe, dar, nimeni nu e interest să lucreze pentru că e dificil. Sunt reglaje fine, pe care nu le poate face oricine. Am achiziționat o mașină de brodat din Germania, performantă, cu programe speciale, care la acest moment mă ajută enorm. Cert e că poate broda orice, pe langa tesaturi textile, carton, PVC, piele, hârtie, absolut orice.

Ați participat vreodată la o prezentare de modă ca și designer? Unde anume?

Da, recent am participat la un eveniment marca Fashion Revolution, tema de anul acesta fiind La Belle Époque, iar pentru această ocazie am creat un costum format dintr-o bluză cu mâneci ample din organza de mătase naturala, decorată cu dantelă și cu manșete frantuzești, dar și pantaloni largi cu o fundă supradimensionată, care duce cu gândul la turnura pe care o aveau fustele în acea perioadă. Pentru a sugera amploarea rochiilor Belle Epoque, am adăugat o semi-trenă pantalonilor..

Care este provocarea unei astfel de afaceri?

Voi spune că provocarea cea mai mare este să supraviețuiești, fără să faci compromisuri. Nu este etic să copiezi hainele altor branduri , nu este bine să minți clientul, nu este corect sa nu acorzi respectul si recompensa cuvenite oamenilor cu care lucrezi. Eu cred foarte mult în conceptul win-win în business. Știu că e considerat perimat, știu că sunt o idealistă, dar dacă într-un business nu sunt toate părțile mulțumite, nu cred că acea afacere poate rezista in timp. Clientul trebuie să fie mulțumit fără să fie păcălit- eu nu îi pot da altceva decât ceea ce scrie pe eticheta produsului. Dacă pe etichetă scrie că e mătase 100%, eu asta trebuie să îi ofer, nu o “mătăsică” sau vâscoză, sau altceva. Asta e o provocare, în momentul în care vrei să faci lucrurile corect, plătești preț greu de dus, exprimat în muncă și consum emoțional, nu neapărat în bani. Dar, pe termen lung merită. Pentru mine angajații sunt la fel de importanti cum sunt clienții. Zi de zi lucrez cu doamna Flori, o persoană minunat de iscusită, harnică și creativă și nu aș putea sa mă port altfel cu dânsa decât așa cum aș vrea sa fiu eu tratată dacă aș avea calitatea de angajat. Cred că rezultatele unui business nu pot fi bune dacă angajații nu simt că sunt tratați corect. Cel mai bine mă simt când finalizez un produs. Îmi place când se naște ideea, o pun pe hârtie, rămân cu imaginea în minte, fac tiparul, facem prototipul, probez, ajustez, mai tai, mai adaug, apoi, într-un final, când îl văd gata, mă bucură enorm daca a iesit asa cum l-am imaginat. Efectiv, după acest proces, la final, mă simt de parcă aș fi câștigat la loterie. Sunt idei de haine care pur și simplu mă obsedează, iar eu nu am liniște până nu le materializez. La început îmi era greu să plec în concediu, mă despărțeam greu de atelier și de munca mea de aici. Asta se numește pasiune! Evident, sunt motivată și de feedback-ul clientelor. Îmi doresc să fac lucruri nu numai frumoase și confortabile, dar să treacă și testul timpului. Să fie o piesă de bază a garderobei.

Unde vindeți?

Piesele mele se regăsesc la Etajul Designerilor Români și în The RoomShowroom. Merg și la târguri, în special la Dichisar, iar publicul de acolo este ținta mea. Apropo, următorul târg la Dichisar va avea loc între 15-16 , așadar, vă aștept acolo! Dar și pe site-ul meu- https://www.straie.eu/

Ce mesaj le transmiteți femeilor de la noi?

Să chibzuiască foarte bine atunci când își cumpără o piesă vestimentară. Asta le spun și clientelor mele, cu riscul de a pierde vânzari. Dacă nu sunteți hotărâte, e mai bine să vă mai gândiți. E bine sa poarte o perioadă îndelungată ceea ce cumpără., sa nu cumpere din impuls, sa cântăreasca ofertele şi sa analizeze cu atenţie combinaţiile posibile pe care le pot face cu obiectele vestimentare pe care le cumpara.

Eu fac lucrurile pentru a fi purtate si iubite, nu neapărat pentru a încasa banii.

Le-as mai transmite doamnelor sa ia deciziile de cumparare alegand intr-un mod responsabil deoarece o haina ieftina poate sa para un castig pe moment dar pe scara larga si pe termen lung ne afecteaza pe toti pentru ca in realitate cineva plateste diferenta de pret.

https://www.straie.eu/