Izolare

Indiferentă față de oameni.

Soarele să fie slab, eu, cu o clipă mai tânără, fără să mai țin seama de trecerea timpului Nu mă sinchisesc de firele albe din părul meu prea lung pentru anii mulți. Nici de caietul alb în care-mi țineam gândurile și cuvintele negre. Cuvintele nu pot exprima niciodată ce simt, doar cele nespuse, când mă abandonezi, cu rictus pe fața ta neserioasă, ca într-un joc de copii. Cu mâinile în gesturi neclare. Cu ochii limpezi.

Indiferentă față de tine.

Îți prelungești party-ul în brațele altor oameni. Eu sunt doar o pasageră în viața ta trăită la maxim. Izolarea mea e absolută.