Mandala și cercul – terapia prin desen și căutarea echilibrului interior, în „Cartea imaginilor”

Dincolo de domeniul artistic, atât desenul și pictura ca formă de relaxare, cât și apariția cărților de colorat pentru adulți au devenit un subiect larg răspândit și activități cu beneficii dovedite în combaterea stresului.

Ce mecanisme psihologice sunt implicate și, mai ales de ce, dincolo de relaxare, desenul are implicații profunde în  restabilirea unei stări interioare de echilibru, reprezentând și o formă de analiză și autocunoaștere în cabinetul psihoterapeutic, acestea sunt doar câteva întrebări care își găsesc răspunsuri în Cartea imaginilor.

Publicată la Editura Trei, cartea realizată de membrii Institutului C.G. Jung conține desene din colecția de 4500 de lucrări realizate de pacienții celebrului analist și îi poartă pe cititori într-o lume a descifrării conținuturilor inconștiente, un drum pe care Jung a pornit inițial în înțelegerea propriilor vise, imagini și fantasme interioare. Această analiză l-a condus către revelația că „lumea interioară, psihicul, este reală și că realitatea sa devine vizibilă în imagini. Asta ne arată cât de important este să iei imaginile în serios, să le examinezi îndeaproape și să ții seama de mesajele lor”, notează Vicente L. De Moura, supervizor, lector și analist formator la Institutul C. G. Jung, adăugând că ceea ce a început la Jung ca un experiment și o incursiune în propria lume interioară „s-a dezvoltat ca metodă de terapie, o metodă care ne ajută să ne întâlnim cu lumea interioară”.

·         Mandala sau găsirea echilibrului interior

„O încercare de vindecare a naturii”, mandalele sunt, în opinia lui Jung, un mod de a exprima „fie totalitatea individului în experiența sa interioară și exterioară a lumii, fie punctul său interior esențial de referință. Obiectul lor este Sinele, spre deosebire de Eu, care este punctul de referință al conștiinței, în vreme ce Sinele include totalitatea psihicului în general și anume conștientul și inconștientul”.

Desenul în sine presupunere concentrarea, focalizarea atenției și inducerea stării de transă care favorizează depășirea mecanismelor de funcționare și apărare conștiente și accesarea resurselor și conținuturilor inconștiente.  Cu precădere în cazul mandalelor, Jung considera că ele fac posibilă, prin procesul realizării lor, legătura dintre cele două instanțe psihice, recreând sinele, totalitatea personalității.

După cum notează Verena Kast, de asemenea lector și analist formator la Institutul C. G. Jung, care dedică un întreg capitol în „Cartea imaginilor” mandalelor și desenelor create de pacienții lui Jung cu această formă, termenul provine din limba sanscrită și poate fi tradus ca „cerc”, „cerc sacru” sau „cerc magic”. „În budismul tibetan, mandalele sunt obiecte ale meditației și concentrării, asociate așadar cu o tradiție spirituală străveche.(...) Din punct de vedere structural, mandala stabilește ordinea și echilibrul, din punctul de vedere al conținutului sunt relatate povești: despre propria viață, despre viața ca atare. Realizarea mandalei, deseori și sub forma unor imagini din nisip, este foarte importantă în budism. Aceste impresionante imagini din nisip sunt ulterior distruse, ca simbol al efemerității lumii materiale.”