Vara e ca o vrăjitoare îmbrăcată în alb

Port numai alb. Pe bună dreptate, e vară! Sunt ca o carte deschisă azi și discut cu tine despre mare, despre țoale de vară și cântecul acela pe care tu îl vulgarizezi cu vocea ta proastă. Îți spun să taci. Devii inert și apoi îți dai seama că energia nu trebuie irosită vara pe un fleac. Îți iei cămașa albă, o sufleci până la coate și te apuci de treabă. Vara nu e scurtă cum cred alții. E timp pentru noi. Vara e ca o vrăjitoare îmbrăcată în alb. Îți împlinește prin vraja mării cele mai vechi dorințe. Nu îți cere nimic altceva- numai libertatea ta și să pui pe tine rochia albă, să semeni cumva cu ea... Vara nu se vrea străină nici de luna septembrie. Moare într-o seară calmă de octombrie, îmbrăcată în alb, imposibil să fie perfectă, cum a fost la început. Tu renaști, îți pui geaca groasă gri, îți sufleci mânecile și te apuci de treabă. Dar la o altă vară cu mine să nu mai speri niciodată!