Poezie
Te îmbraci în catifea, cu ochii mari și părul blond. Îți plimbi gândurile printre eleganții cei demodați, În saloane înalte, locul unde se umblă numai cu mănuși albe, Te prefaci că ești un spirit adaptabil, vorbești frivol, vorbești de la natură graseiat, Vezi vorbe și fapte împărțite între oameni, le simți valoarea expresivă și dai să-i crezi. Găsești interes în oameni, în rolurile fiecăruia, asculți cu luare-aminte, fugi, te-ntorci în spațiul uniform al eleganței, bei spirtoase și vinul cald de la atâta vânzoleală. Jocul îți pare avantajos. Ești discretă, indiscretă în acel loc atât de comun, care, până la urmă, te-a lăsat nesatisfăcută. Te mângâie pe cap doar basmaua de catifea. O duci cu tine fără efort, dar vinovată.
